Vasul naviga de un timp prin apele teritoriale ale ţării WU.
Căpitanul, profund cufundat în meditaţie nu observase schimbarea de decor. Alge fosforescente iluminau feeric apele verzi albastre pînă acolo unde ţărmurile îndepărtate alcătuiau peisaje fantastice, de un incredibil pitoresc.
Raportul medicului era cit se poate de ingrijorator. La bord izbucnise o epidemie. Boala, adusa pe vas probabil de unul dintre pasagerii care scapase filtrelor medicale, ameninţa cu efectele sale devastatoare întregul echipaj. Medicamentele din farmacia ultradotată, se dovediseră ineficiente, ameliorau simptomatic, dar nu vindecau şi nu opreau răspîndirea. În aceste condiţii nici nu se putea gîndi să acosteze. Vasul ar fi fost declarat în carantină cine ştie cît timp... incalculabil ar fi fost şi cuantumul prejudiciilor. Medicul, neoficial, sugerase la un moment dat ceva, o idee de-a lui de prin manualele străvechi pe care le ţinea într-un cufăr ca pe nişte comori. O infuzie din florile plantei aflate chiar în cabina căpitanului ar fi stopat şi chiar vindecat boala. Dar fie datorită neglijenţei aparţinătorului fie din alte motive necunoscute planta nu mai înflorise de mult. Privirile acestuia erau obosite, stinse...
Străinul, care tocmai intrase în cabină se fîstîci, încercă să atragă atenţia printr-un gest amabil. Se opri în dreptul plantei de lîngă biroul căpitanului, o admiră o clipă, după care luă micuţa bucată de pînză galbenă de pe birou (folosită de obicei pentru a înlătura particulele depuse pe aparatura din jur) şi delicat, ca o mîngîiere, începu să şteargă frunzele aproape ofilite ale plantei. Căpitanul observă surprins gestul acestuia. Un gest... îşi spuse că un om care iubeşte florile nu poate fi decît sincer şi bun. Se smulse din gînduri gata să îl asculte cu bunăvoinţă. Poate că această bunăvoinţă îl opri să reacţioneze atît de autoritar cum ar fi trebuit cînd află că acesta călătorea clandestin la bordul vasului pe care-l conducea. Ascultă povestea lui, mai mult sau mai puţin verosmilă şi se gîndi chiar să îl ajute oferindu-i o slujbă la bord, să-şi poată achita călătoria.
Astfel trecură trei zile. Trei zile în care nimeni nu observase că în zori vasul trecea prin dreptul unor ţărmuri, seara prin dreptul altor ţărmuri, dimineaţa prin dreptul ţărmurilor din zorii zilei precedente iar seara prin dreptul ţărmurilor din seara precedentă şi tot aşa şi-n ziua următoare... Nimeni, nici căpitanul, nici echipajul şi nici măcar pasagerii, nimeni nu observase că de fapt se învîrteau în cerc. De asemenea nimeni nu observase că aparatele de bord o luaseră razna. Părea ca şi cum vasul s-ar fi cîrmuit după legi proprii, ca şi cum ar fi început să urmeze o altă cale nebănuită, neînţeleasă de nici o persoană aflată la bord.
Toată lumea era preocupată de miracolul care tocmai se întîmpla. Chiar în seara în care căpitanul îl cunoscuse pe intrus, planta înflorise. Inflorescenţe portocalii incendiau întreaga cabină, răspîndind în jurul lor un parfum nemaiîntîlnit. Căpitanul nu-şi amintea ca planta, pe care o primise cu mai mulţi ani în urmă de la un bătrîn armator, să fi înflorit vreodată aşa. Îşi luă inima în dinţi şi-i permise medicului să culeagă o mînă de flori să prepare infuzia.
Efectele tratamentului se dovediră benefice. Pacienţii izolaţi la infirmerie începură să se vindece în mod miraculos. Nu se mai înregistraseră noi cazuri de boală. Dar, mai mult decît atît, toată lumea părea foarte fericită. Euforia generală fu pusă pe seama bucuriei de a fi depăşit pericolul iminent. De altfel el însuşi se simtea cam ciudat, o stare de confuzie...
De la o vreme însă pe vas se petreceau lucruri neobişnuite. Şoapte, zvonuri, rumoare...oamenii îi raportau comandantului tot felul de întîmplări, extravaganţe ale proaspătului angajat. Prima însă în mintea căpitanului binele comun a cărui înfăptuire o atribuia în subconştient pasagerului clandestin.
Proviziile erau pe sfîrşite cînd începuseră să se desfăşoare evenimentele. Eliberat de teama izbucnirii unui nou focar de epidemie, căpitanul, la propunerea echipajului, decise să acosteze pe ţărmul din zarea apropiată.
( va urma)