Deschid uşa vieţii cu piciorul.
Încrucişări de poziţii pelviene.Viermele sorţii mele se încercuieşte pe un inel de pământ încolţit. Doar plecările lui de acasă încep transformarea în fluturi.
Îmi spune mereu:
“eşti doar o … coastă, a mea! Nimic mai mult.”
Îngheţată de frig, m-am mişcat mai mult, m-am smuls din el..lăsându-i doar coaja unei felii de măr.