Odată am vrut să zbor dar n-am avut culoar
Controlorul de trafic zicea
azi nu se mai zboară e prea întuneric şi
pentru că oamenii nu se mai iubesc
între pământ şi cer s-au bulucit o grămadă de nori
Nu l-am crezut
Am aşteptat cuminte, cu ochii la cer, nădăjduind prosteşte că e de ajuns
şi iubirea unuia singur ca să împrăştie norii
Nu mai ştiu cât am aşteptat
Până când m-a răpus oboseala şi am căzut într-un somn adânc
cât o viaţă.
Când m-am trezit am dat cu ochii de el - bătrân, gârbovit –
trecuseră şi peste el anii
M-a recunoscut şi mi-a făcut semn –
veşti bune cucoană astăzi se zboară
dar de sus în jos
Vedea-te-aş pilot i-am urat
Şi să mai ştii de la mine ceva – din când în când, eu până şi lui Dumnezeu îi mai zic Ştii, Doamne, fără supărare, mie să-mi dai atunci când îmi trebuie
ori nu-mi mai da deloc
Aşa că vezi bagă-ţi zborul ăla undeva şi lasă oamenii să meargă
Şi-a făcut cruce cu amândouă mâinile
piei nebuno
şi dus a fost.