... strivită pentru totdeauna de talpa zgrunţuroasă a bocancilor săi de militar.

Să mai simtă încă o dată mirosul de cafea tare, nu poşirca cu apa şi cu aripioare de gândaci roşii pe care Firfirică le răspândea în celulă, dupa ce le împraştia cărniţa printre măselele stricate. ”Domnu’ e servit cu chou a la crème şi cu iepure fezandat şi sos de iman baialdi. Fazanul e deficitar, îi lipseşte ceva. La Paris, la Chez Martine, dacă prinzi aşa ceva poţi să îi dai ospătarului cu tava în cap. Sau la Eger, lângă Budapesta. Totul poate să fie impresionant de bine gătit, un singur fir de păr de câine sau de pisică dacă ai găsit în peşte, chelnerul revine cu o tavă pe care aduce un satâr, un cuţit şi o drujbă, dintre care tu nu ai decât să alegi. Prost să fii să spui nu.”.

…strivită pentru totdeauna de talpa zgrunţuroasă a bocancilor săi de militar.

Şi eu mă uitam tâmp în ochii lui roşii în care lumina ştearsă de pe coridor reflecta fotografia cu Marilyn Monroe brunetă, cu poponeţul ei obraznic, lipită pe tăblia patului de deasupra şi el mă înţelegea şi mă întreba: ”Te-ai născut cu gusturile în sange, vere, sau le-ai învăţat după fiecare bucătar?” Dar acum îi era bine. Îi era nespus de bine, deşi gaura din spate începuse să se umple şi pentru o clipă se gândi că va trebui să leşine, să cadă pentru a deversa tot pe acolo întreg surplusul de lichid. Sau poate că acum, liber, ar fi fost mult mai simplu să nu îşi mai amintească de alte poziţii şi să-şi incizeze pur şi simplu pulpa şi pieptul şi cartofii de la fiecare picior. Deja întarziase prea mult în baie şi i-ar fi putut da ei de bănuit. Îi era străină onania, întotdeauna considerase că este dincolo de demnitatea sa de individ specializat în articulari. Labagiul puşcăriei este ca o virgină într-un vestiar de sportivi în cantonament.

…strivită pentru totdeauna de talpa zgrunţuroasă a bocancilor săi de militar.

Întinse mâna dincolo de perdea, luă foarfeca ei de pe etajera de sticla de sub oglindă şi se reîntoarse cu tot corpul sub duş. În câteva clipe ţâşnea apa din el ca dintr-o saltea cu apă, sprijinită de un perete egrasios de hotel. Părul ei pubian, proaspăt tuns şi desprins din şurubul foarfecii îi trezi simţurile şi îşi reaminti că e liber. Ce stimul imbecil!

…strivită pentru totdeauna de talpa zgrunţuroasă a bocancilor săi de militar.

Era bine, îi era nespus de bine, cu halatul ei pe umeri şi cu trandafirul înfipt în gaura din spate, copleşit de aromă de cafea şi de madeleinele proaspete. Bătuse tot oraşul până aici cu trandafirul în mână, căutând o glastră, pe urmă realiză că nu se poate una ca asta şi, trecând pe sub schelele şantierului fluiera. ”Băiete, vrei să faci un ban cinstit? Dă-mi o gaură!” Ea se întoarse şi i se păru pentru prima data de o frumuseţe copleşitoare. Pentru fata asta aş putea să merg până în iad şi dincolo de el. Nu vorbea el, dar îşi însuşi spusele cântăreţului. Puse castronul de plastic cu frişcă proaspăt bătută pe masă ”pune-ţi dacă vrei, în cafea” şi i se aşejă în poală.

… strivită pentru totdeauna de talpa zgrunţuroasă a bocancilor săi de militar.

O luă în braţe, o duse în dormitor, o aruncă pe pat şi trânti uşa, cu piciorul. Atunci realiză ce zgomot de prost gust poate provoca o talpă de catană în uşă. Pentru prima oară după mult, mult timp avea ocazia să intre din nou în patul unei doamne şi el se încălţase iarăşi, din obişnuinţă cu bocancii militari, scâlciaţi. Aşa că deschise uşa şi îşi zbură din picioarele cătrănite încălţările, una câte una, care aterizară peste îmbrăcămintea sa ponosită,

… strivită pentru totdeauna de talpa zgrunţuroasă a bocancilor săi de militar.