- Frusino, mă sinucid!
- Nu vorbi, dragă, prostii! Ce s-a întâmplat?
- Nu..., nu are niciun rost! Sunt hotărâtă!
- Jenica, sunt sau nu sunt sora ta mai mare?
- Eşti...
- Te-am sau nu te-am ajutat în fiecare an să treci la matematică?
- M-ai...
- Atunci ai obligaţia morală să-mi spui ce s-a întâmplat!
- Bine, Frusino, îţi spun... Îţi spun că nu-i mai suport pe ăştia bătrâni!
- Pe mami şi tati? De ce?
- De ce, de ne-ce, dacă nu mă mut imediat, înnebunesc! La propriu!
- Păi şi unde să te muţi?
- În garsoniera lui tăticu.
- Mi-o promisese mie, că-s mai mare...
- De aceea şi vreau să mă sinucid. Că n-am nicio şansă!
- Ai răbdare, o să creşti şi-or să te ajute şi pe tine...
- Nici nu concep! Nu vreau ajutorul nimănui, mă descurc, voi lua singură viaţa în piept! Eu nu-s profitoare ca altele...
- Linişteşte-te, dragă... Dar cu sinuciderea ai glumit, nu?
- Am eu faţa unui om care glumeşte, Frusino?
- Nu, pari hotărâtă...
- Aşa şi sunt! Societatea nu acordă niciun sprijin tinerilor fără serviciu, iar de la părinţi nu concep ajutor, aşa că... mă sinucid!
- Stai, Jeni! Vorbesc diseară cu tati, să te muţi tu mai întâi. Să-ţi dea ţie garsoniera, bine?
- Faci asta pentru mine? Renunţi tu la garsoniera aia urâtă unde nu funcţionează niciodată liftul?
- Totuşi, e confort unu!
- Dar nu-i dublă, că nu-şi permiteau săracii..., dar la mare se duceau în fiecare vară! Câte o săptămână...
- Ne luau şi pe noi, Jeni. Hai! Hai, c-o să fie bine, o să vezi!

. . .

- Frusino, mă sinucid!
- Nu mai vorbi protii! Ce s-a întâmplat?
- Aşa nu se mai poate! Asta nu-i viaţă! Tati îmi plăteşte doar întreţinerea şi lumina, nu tu telefoane mobile, nu Romtelecom, nici măcar cablul, ca să nu vorbim de HBO. Mami mă cheamă de două ori pe săptămână să iau mâncarea în sufertaşe, iar eu umblu..., umblu toată ziua prin troleibuze şi tramvaie, de se iau golanii după mine...
- Dar vii mereu cu soţul tău, cu Ionel. Că niciunul n-aveţi serviciu şi parcă doar el cară sufertaşele...
- Desigur, iar eu sunt întotdeauna la doi metri în stânga lui, să nu mă pătez. Tu habar n-ai cum s-a luat unul de mine, crezând că-s singură, de-a trebuit Ionel să lase sufertaşele jos şi să se ia la bătaie cu ăla... Cum crezi că m-am simţit?
- Da, e greu şi pentru tine..., dar nici eu nu stau pe roze...
- De aceea m-am hotărât să-mi pun capăt zilelor!
- Jeni, linişteşte-te, să găsim o soluţie...
- Ar fi doar una, să vorbeşti cu tati şi să ne cumpere o maşină.
- Păi, de unde să aibă tati atâţia bani?
- Ai uitat că ţine cincisprezece mii de euro în cont, la bancă? Ar fi exact pentru un Clio full options, că este superofertă. Ştii, fată, că are şi aer condiţionat?
- Dar n-ai carnet...
- Are Ionel!
- Păi banii ăştia mi-i promisese mie...
- Tocmai de aceea mă sinucid!
- Mai gândeşte-te, Jeni... Strângeţi şi voi nişte bani...
- Adică să ne angajăm?? Niciodată! Ştii ceva? Fără maşină m-am săturat, gata! Nu mai car de nebună sufertaşele cu mâncare, ori sacoşile cu pâine şi sucuri de la Billa... Ai idee la ce distanţă se află magazinul ăsta de garsonieră? La jumătate de staţie de tramvai!
- Hai linişteşte-te, vorbesc diseară cu tati...

. . .

- Frusino, mă sinucid!
- Nu vorbi prostii! Ce s-a mai întâmplat?
- Tati nu mai contribuie cu bani de benzină şi pe nimeni nu interesează cât costă litrul la Agip... Toţi profită de pe urma noastră, vino încoace – mergi dincolo... Mami ne găteşte de două ori pe săptămână, dar la costul transportului nu se gândeşte!
- Sunt şi ei pensionari, Jeni, fac ce pot.
- Iar noi suntem mici întreprinzători! Să-ţi spun ceva: tati ar putea şi el să mai lucreze la negru, să aducă un ban în plus în casă...
- Jenica, la asta nu mă bag. Nu pot să-i spun aşa, tam-nesam, să muncească la negru... Ai văzut şi tu, abia se ţine în picioare.
- Dar nu asta vreau, Frusino! Vai fată, uneori eşti atât de... grea de cap, zău aşa! Eu mă gândeam să vândă apartamentul în care locuiţi, să vândă şi garsoniera noastră şi de toţi banii să ne luăm noi un patru camere lângă Favorit.
- Şi ei?
- Ei se duc bine-mersi la ţară, la bunici... Tu nu vezi ce preţuri sunt la întreţinere, lumină, CASCO pentru Clio...?
- Şi eu? Eu ce fac?
- Tu vei sta la noi, doar suntem surori, ce Dumnezeu? Fată, am găsit un apartament grozav, toate ferestrele sunt orientate spre sud, e luminat şi zi şi noapte.
- Ce frumos...
- Păi, dacă nici eu nu ştiu să fac afaceri...
- Bine, o să vorbesc diseară cu tati şi mami. Va fi bine, Jeni...

. . .

- Frusino, azi-noapte ne-am planificat doi copii!
- Grozav, fată...
- Grozav, ne-grozav, avem nevoie de toate cele patru camere: câte una de fiecare. Aşa că, ori te muţi la ţară, la ’ăi bătrâni, ori găseşti şi tu unul cu bani! Ştii vorba aia: soră, soră – dar brânza-i pe bani!