dimineaţă când am deschis uşa de la balcon durerea de spate m-a lăsat fără respiraţie. m-am speriat cumplit preţ de o clipă mi-am imaginat că voi merge aplecat pentru restul vieţii.

atunci am înţeles. există lucruri care ni se par fireşti care ni se par că le merităm cum ar fi mersul cu pieptul înainte. dar nu e aşa. firescul e un privilegiu. mi-am promis că dacă voi mai apuca să merg drept mă voi uita în ochii tuturor. până acum pe stradă mergeam cu ochii plecaţi ca o linie frântă. am înţeles înţelegerea asta mi-a luat şi bruma de aer din plămâni.

când am încercat să mă ridic oasele mele au scrâşnit ca roţile unui tren oprit brusc în plină câmpie.

judecătoria era plină ochi. am intrat m-am dizolvat brusc în miros de seminţe prăjite. de om prăjit. m-am dizolvat ca o pastilă efervescentă pe care o pui în apă.
cel mai mult m-a enervat că nu puteam să-mi aud paşii. aş fi ştiut unde merg.

în drum spre casă m-a muşcat un câine.

aici nu există sell-gros nu există lotus nu există universitate. oamenii imită comportamente ei spun că trăiesc eu spun viaţa înseamnă mult mai mult decât să-ţi simţi inima contorizând ca o staţie de gpl.

în oraşul de dincolo stăteam pe malul râului şi aveam două biserici. aici stau tot pe malul râului şi tot între două biserici. când sunt bine dispus mă laud tuturor că sunt născut cu stea în frunte. sunt un orb norocos oriunde aş sta am puncte de reper foarte bine conturate.

aici există câteva reguli simple pe care trebuie să le respecţi. dacă nu ai cu cine să ieşi în oraş te culci devreme. dacă mergi la o bere ai grijă cum vii acasă că te văd vecinii. în oraşe mari visuri mari în oraşe mici visuri mici.

peste vreo două săptămâni va fi hramul bisericii mele. după ce se va termina slujba o să fie sarmale şi ţuică pentru toată lumea. ar trebui să auzi cum cânt ecce sacerdos magnus. de obicei lucrurile pe care le fac le fac gândindu-mă că ţi-ar place. o să cânt aşa tare încât o să auzi şi tu acolo pe rue saint jacques.

între timp o să mă apuc de învăţat. regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată procedura civila procedura penală. toată lumea mi-a spus că vor veni multe fete la concurs şi că toate sunt deştepte. niciuna nu e născută cu stea în frunte.

când eram în clasa întâi am luat un cinci la mate. de frică am vrut să fug de-acasă şi m-am grăbit să cobor scările. am căzut cu fruntea de beton şi de-atunci am rămas cu un semn în formă de stea pe frunte. semnul ăla e steaua mea norocoasă.