în a doua zi de paşti a murit tanti. din ea n-a mai rămas decât mirosul hainelor de măicuţă şi gustul conservelor germane de peşte. în sos tomat. înainte de 89 le primeam ca pe nişte delicatese nemaivăzute. cam atât rămâne după un om. mirosul şi gustul. dar şi alea până se tocesc simţurile.

a mai rămas şi o cutie pe care scria gateau de riz în care mama ţine şi-acum zahărul.

atunci am aflat diferenţa dintre cimitirul belu şi cimitirul din rotunda. în cimitirul belu e curat şi linişte. la cimitirul din rotunda în gura porţii marinoaicele râd de felul în care plângi. pe marinoaice le ştie tot satul. bărbaţii lor s-au prăpădit pe şantier. acum la fiecare mort ele râd şi vorbesc de-andoaselea.

în a treia zi de paşti m-au scos afară din casă. am sunat la interfon mi-au deschis lângă uşă am găsit rucsacul meu cu haine şi un şfeşnic de alamă. am zâmbit. din mine n-au reuşit să mă scoată.

imaginează-ţi un feliator de pâine care-ţi amputează toţi receptorii. cam aşa îmi duc viaţa în oraşul de dincolo. lângă tine aveam viaţă veşnică. aici trăiesc de azi pe mâine. ştii că nu mă ascund. dacă m-aş ascunde vreodată m-aş ascunde doar după sânii tăi.

câteva noutăţi.
în biserica mea au pus un candelabru uriaş. atârnă de tavan ca un păianjen cu spinarea sclipicoasă. pe toţi pereţii au pus lumini. când se aprind zici că eşti într-o navetă spaţială. aşa visam când eram copil. ca nu murim şi că nu plângem. că ieşim toţi din trupurile noastre ne suim într-o farfurie zburătoare şi aterizăm în rai.

ţi-am spus că locul meu e lângă oamenii care au nevoie de mine. cu ei sunt cel bun şi cel adevărat. cel frumos şi cel trist. cel tandru şi cel mulţumit. dacă mergem la cumpărături ştiu că ciupercile de la mandy sunt cele mai bune. ori mazărea sau porumbul fiert de la bonduelle.

suntem colecţii de chipuri. oamenii vechi pleacă cu sfiiciune şi fac loc altor oameni. mi-e dor de sasha şi de portmoneele lui de piele pe care le vindea duminica în ocico. a nu ţi-am zis de alex. a crescut singură la părinţi şi singură a crescut frumoasă. ne dirijează la cor. când bate măsura dansează. roşeşte de fiecare dată când mă vede.

în grădina lui ion nu se fumează decât la terasă iar relaţiile pentru wc sunt la bar. aici vin toţi ulceroşii să moară împreună. între două trenuri stau în gară şi aştept. nu ştiu ce dar îmi place să văd oamenii cum pleacă. îmi doresc să fiu un mecanic de locomotivă ori un şofer de tir. dacă merg repede poate las timpul în urmă.

dimineţile mele se împart în dimineţi utile şi dimineţi lucide. dimineţile utile sunt lipsite de importanţă. în dimineţile lucide realizez că oraşul e un ambalaj în care stau oamenii ca nişte maşini de cusut. ca maşina de cusut made in germania care era de vânzare pe tejgheaua din grădina lui ion. ca maşina de cusut pe care ai luat-o cadou pentru mama ta.

o să fie probabil mijlocul săptămânii când ne vom întâlni. o să stăm pe dig şi-o să ne învârtim ca nişte copii până ne vine rău. apoi o să stăm pe o bancă tu cu picioarele în jurul meu eu cu degetele sub bluză pielea ta o să înflorească de fiecare dată când degetele mele vor urca spre stern. vom face planuri. copiii noştri vor avea superputeri. vor fi invizibili. în felul ăsta nu vor dezamăgi pe nimeni.

nu mai ştiu forme în care să-ţi spun cum trăiesc. imaginează-ţi ca sunt un pui de koala. n-ai voie să mă ţii mult lângă tine. pulsul ar creşte brusc şi inima ar ceda.