ai plîns puţin. apoi ai rîs.
rîsul tău a umplut toate etajele şi ferestrele.
 
mi-ai spus că un om ca mine nu există. n-ar trebui să existe.
am zîmbit. mîncarea se răcise pe masă nici acum nu ştiu ce era. la început mă izbise mirosul de supă gătită la cazan. mi-am adus aminte de cele o mie de zile în care am mîncat la cantină. zilele acelea au fost cele mai gustoase din viaţa mea.
 
îmi luaseşi bomboane cu alune. atunci am început să te iubesc. am povestit. despre iubitele mele. despre iubitele şi iubiţii tăi.
 
coboram strada împleticindu-mă şi mi se părea că trag după mine tot întunericul. în locul meu trei umbre. într-o maşină taximestriştii jucau pocker. unul din ei m-a dus acasă. m-a întrebat ce fac la ora aia dacă nu cumva am fost la femei. am zîmbit. am inventat o poveste despre un apartament pe care voiam să-l dau în chirie. eu n-am nimic. tu ştii asta deja am ce-mi trebuie.
 
ai mai plîns puţin. fumam des tuşeai fumul era o catapeteasmă cînd totul s-a săvîrşit catapeteasma s-a rupt în două şi a căzut noaptea peste tot pămîntul.
 
după o vreme ai plecat ochii şi mi-ai spus să nu te privesc. ochii mei erau nişte cazmale care săpau şanţuri în piele. ţi-am povestit atunci despre lunile în care am lucrat pe şantier la o biserică. dădeam la tîrnăcop construiam gardul mă întorceam acasă cu mîinile pline de sînge. le băgam sub robinet priveam cum se scurge apa roşie în urma ei mîinile mele curate.
 
ai rîs. cînd am plecat capul între coapsele tale ai tresărit. ai plîns mi-ai spus că nu mai ai trup de femeie m-am înfipt în carnea ta cu atîta furie încît ţi s-a tăiat respiraţia.
cînd mor oamenii nu au nevoie de sicrie. ei sunt îngropaţi într-o inimă de titaniu la cîţiva centrimetri sub carne.
 
cînd am ajuns acasă te-am sunat. aflasem ceva amuzant şi voiam să împart cu tine. ţi-am povestit de prietena mea oxana care s-a predat biroului de emigrări. i-au pus interdicţie un an şi i-au dat o foaie pe care scria authority for aliens. ai rîs cu poftă ţi-am iubit pofta.
 
ai mai plîns puţin. un om ca mine n-ar trebui să existe. mirosul tău s-a aşezat peste mine ca un costum de mire.
 
am plecat. acasă dar dumnezeu ştie unde e casa aia. ţi-am zis că de florii am fost la biserică s-a citit patima şi moartea am plîns. ca şi anul trecut. în aceeaşi bancă în acelaşi loc.
 
mergeam greu mai mult tîrîndu-mă. dacă m-aş fi străduit aş fi încăput cu totul în rucsac. trei perechi de blugi două tricouri o pereche de tenişi o sticluţă cu balsam după bărbierit.
 
abuream geamul vagonului trasam linii în zig zag. scriam. lumea se uita ciudat la buzele mele care se mişcau fără să spună nimic. am ajuns la capătul gîndurilor. dincolo de ele nisip.
 
stăteam unul peste altul unul într-altul. niciun fel de teamă.
m-ai muşcat de bărbie.
 
după o vreme am vomat. cafea bere ţigări cafea ceai cafea ceai cafea ceai pînă stomacul s-a contractat brusc. am dat afară toate locurile în care am fost toţi oamenii pe care i-am cunoscut. am izbit cu locurile în care am fost cu oamenii pe care i-am cunoscut de pereţii closetului. oho şi cum am urlat.
 
mi-ai spus că un om ca mine n-ar trebui să existe. imaginează-ţi atunci că joci într-un film cu inadaptaţi iar eu sunt prietenul tău imaginar care face de toate. în filme cînd vine vremea să te desparţi prietenul imaginar dispare după ce te îmbrăţişează cu dragoste desăvîrşită.
 
cu dragoste desăvîrşită
emil