Durerea până la capăt

Există perioade în care tenebrele răutăţii omeneşti mă înving. Mă prăbuşesc în abjecţia trăirilor oamenilor, las să-mi ajungă până la suflet duhorile financiare pe care le emană iar dimineaţa, faptul că mă trezesc viu mi se pare o impietate. Alung îngerii din preajmă pentru a nu se murdări cu patimile şi josniciile umanităţii. Merg cu durerea până la capăt.
Nu vă daţi seama: Isus este din nou aici, din nou printre voi, infirmii. De ce sunt atât de puţine urechile care au auzit trâmbiţele şi privirile care I-au urmărit coborârea din Slavă? Oare noi, cei puţini, nu ne-am făcut datoria cum ni s-a cerut? Am dat dovadă de slăbiciune când am fost supuşi încercărilor? Pedepseşte-ne dacă e aşa, Doamne, dar nu Te uita la noi cu mâhnire! Nu vrem să Te vedem îndurerat!
Cuvânt către preoţi. Voi aţi falsificat Calea. Voi veţi ucide curând şi Adevărul. Dar Tatăl nostru care ne-a construit să-I fim alături, vă va lua Viaţa.