între oameni şi maşini aleg maşinile
maşinile sunt mai înţelepte ca oamenii

de fiecare dată când mi se aduce o maşină nouă la dezmembrat îmi vine să plâng

ca atunci când tata îmi smulgea câte un fir de păr pentru fiecare greşeală din tema de la mate

şeful de atelier mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
maşina mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici
cimitirul mă ia de umeri îmi spune tata nu e aici

când se dezmembrează maşinile seamănă cu oamenii

se începe cu o incizie în formă de y de la claviculă spre stern se scoate inima şi se cântăreşte

aţi văzut filme în care condamnaţilor la moarte li se serveşte ultima cină

cu o seară înainte mă urc în maşina care trebuie dezmembrată mă joc puţin cu volanul
îmi propun să visez ceva frumos măcar atât pot face pentru ea

de obicei visez că locuiesc undeva la ţară dimineaţa mă spăl pe faţă cu apă de la fântână apoi mă şterg cu sânii tăi obrajii se înroşesc de parcă m-am şters cu o cergă ardelenească

când dorm acasă nu mă simt bine
câteva zile am avut o saltea dar m-am despărţit şi de aia
acum am pus doi saci de dormit şi două pături dorm oblic să-mi încapă picioarele între televizor şi dulap
doar cei care nu au pat ştiu să aprecieze pământul

uneori o femeie cu batic sună la uşă mă invită la o întâlnire a penticostalilor
un bărbat la costum mă întreabă ceva eu nu înţeleg îşi cere scuze îi caută doar pe cei care vorbesc limba maghiară

realizez că nu s-a schimbat nimic
doar formele de excludere

noaptea aud cel mai bine apartamentele părăsite
un geam plesnit ca o nevastă de soţul beat o uşă trântită deşi nu pleacă nimeni
o pungă de plastic

locuiesc tot mai mult într-o cuşcă plină de lumini moarte
pereţii sunt plini de plăcuţe de înmatriculare
mă închipui un comandant de pluton care-şi cară morţii în spate până la cel mai apropiat punct sanitar
la gât îi atârnă atâtea plăcuţe de identificare încât nici el nu mai ştie cine e

când trebuie să merg la lucru mă trezesc într-un soi de paralizie
şira spinării mă ţine legat de pământ că nu cumva să-mi dau seama că sunt om şi că tot ce e vertical e firesc

maşinile mi-ar spune că nu funcţionează blocul motor

tot de la ele am învăţat să iau o seringă mare ca pentru vite să o înfig în coloana vertebrală să pompez ulei şi ceai de mentă
într-o zi voi ajunge şi eu la strivit

între oameni şi maşini aleg maşinile
oamenii nu au piese de schimb