Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

proza
povestire

Domnisoara

de Doru Stefan Dancus (stefan doru dancus)
autor hermeneia


Pentru a suplimenta datele pe care le avem despre Stefan Doru Dancus, vă voi vorbi în continuare despre domnişoara Nogradi. Era fată bătrână, avea 32 de ani. Nu mai visa, trează, la Feţi Frumoşi şi puţin a durat până când şi somnul i s-a golit de vise: domnişoara asta era o anomalie a naturii. Am întâlnit-o într-un local ieftin, ghicea în ceştile de cafea - aşa îşi câştiga pâinea şi cafeaua. De la masa alăturată, i-am făcut semn şi ea a venit să-mi ghicească în ceaşca ciobită din care am băut un lichid amar, neplăcut. Şi-a făcut datoria, a studiat cu atenţie vasul acela din ceramică arsă. Era o femeie frumoasă, împlinită, perfect construită pentru fiinţe provizorii ca mine. Mi-a luat palma dreaptă, a făcut ochii mari. M-a invitat la ea, stătea într-o casă, pe un deal de la marginea oraşului. Am băut vodcă şi am mâncat seminţe. M-a întrebat de ce am mai venit încă o dată iar eu i-am spus că pentru ea. Nu m-a crezut, a râs, am râs şi eu - minţeam în comun - a fost bine. Am făcut dragoste toată noaptea ca şi cum numai pentru asta m-aş fi reîntors.
Domnişoara Nogradi a făcut, dimineaţa, omletă; la masa acoperită cu o pânză stacojie, mâncând ceea ce pregătise, am întrebat-o:
- Cât mai ai de stat aici?
- Întreabă-te pe tine. Voi rămâne sclava ta până te vei hotărî să mori.
- Tu ştii că nu vin decât atunci când echilibrul lumii e în pericol. Tu pe mine mă aştepţi?
- Am ajuns o biată ghicitoare în cafea datorită multiplelor voastre îndatoriri. V-am născut fii, v-am fost mamă, amantă, soţie. Ar trebui să fiţi mai indulgenţi.
Era într-un capot albastru şi avea părul negru. Am tăcut.
După câteva minute:
- Aş vrea să nu te mai văd, am zis. E un lucru posibil - să nu te mai întâlnesc. Mi-am irosit cu tine o zi şi-o noapte iar acesta e timpul meu, nu al vremii tale.
Domnişoara a ieşit pe terasă. După ce a plâns, m-a îmbrăţişat, m-a sărutat pe amândoi obrajii şi a suspinat:
- Du-te. Se trezeşte Ştefan Doru Dăncuş. S-ar putea să nu ne mai vedem. Lasă-i o scrisoare în care să-i spui că n-am murit. Poate se îndură de amărâtul acesta de trup pe care-l pun la dispoziţia celor ca tine. Spune-i că aş vrea să plec. Poate mă va căuta. Poate-mi va face mai repede plecarea. Poate va avea încredere în mine. Poţi să-i spui că el m-a creat şi el îmi poate lua timpul?



2007-03-11
147


stefan doru dancus

Cele mai noi texte publicate

Aşa se moare - stefan doru dancus- (poezie)
Cinci arginţi - stefan doru dancus- (poezie)
Al treilea argint - stefan doru dancus- (poezie)
Pământ - stefan doru dancus- (poezie)
Arginţii - stefan doru dancus- (poezie)
Ultimul foc - stefan doru dancus- (poezie)
Scrum XXV - stefan doru dancus- (poezie)
Scrum XXIV - stefan doru dancus- (poezie)
Scrum XXIII - stefan doru dancus- (poezie)
Scrum XXII - stefan doru dancus- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Nu va mai... de stefan doru dancus
la Apocalipsa după Dăncuş

da, cred ca... de stefan doru dancus
la Apocalipsa după Dăncuş

SanchoPanza Ce cauti pe-aici? Nu... de stefan doru dancus
la Apocalipsa după Dăncuş

Gebeleizis, Nu stiu cine... de stefan doru dancus
la Apocalipsa după Dăncuş

Sapphire: Textul nu-l uit.... de stefan doru dancus
la Apocalipsa după Dăncuş

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text