| |
|
| |
|
- Am putea să te punem la încercare, spuse bibliotecara, zâmbind fără răutate.
Erau patru în biblioteca spitalului.Tânăra asistentă încerca şi ea să zâmbească, imitând-o pe psiholoagă. Părea o glumă.
Totuşi el întrevăzuse ceva, pentru că stătea încruntat şi aştepta ca bibliotecara să continue.
E adevărat că fusese cam vehement în expunerea lui. Fost pacient şi actual logodnic al asistentei de lângă el, le vorbise celor trei femei cu o înflăcărare poate deplasată. Ca să le explice lor, scepticelor, ce înseamnă dragostea. Că nimic nu o poate stăvili. Că vine şi pleacă dar botează totul cu numele ei.
Doar logodnica lui îl credea.
Oare nu era de ajuns?
- Ce zici? Accepţi o încercare? întrebă cu glas edulcorat bibliotecara. Ar fi vorba de tratamentul prin sugestie, pe care l-ai lăudat atât de mult. Ce-ai zice de nişte şedinţe în care să ţi se sugereze repulsie faţă de Oana? Ai trece un asemenea obstacol?
- Bineînţeles, răspunse el fără să clipească. Grăbit, crispat, de parcă s-ar fi aşteptat la această propunere.
- Şi, ca să fie un exerciţiu imparţial, aş propune ca şedinţele să nu le facă de astă dată psiholoaga noastră, ci doctorul. Bineînţeles că totul va rămâne între noi patru şi doctor. Ce ziceţi? Facem experienţa?
Se învoiră. Urmau şase şedinţe a cinsprezece minute pe zi.
S-au despărţit foarte tulburaţi. Psiholoagei nu-i venea să creadă că mica răzbunare pe care i-o sugerase în
glumă colegei sale, bibliotecara, reuşise atât de bine.
În prima zi el n-a mai venit, ca de obicei, s-o ia pe Oana de la spital.
A sunat-o după amiază şi i-a spus că a hotărât să n-o mai vadă până la sfârşitul experienţei. Că aceasta ar fi atitudinea cea mai corectă.
A doua zi ea a aşteptat în zadar telefonul. A stat până la miezul nopţii, adunând atâta spaimă.
A stat şi a adunat spaimă şi în următoarele trei zile, în care n-a primit nici un semn.
În dimineaţa celei de-a cincea zile, când i s-a comunicat vestea sinuciderii lui, a dat drumul unui ţipăt lung şi strident.
Ţipătul a fost atât de penetrant, încât bibliotecara, trecând cu un teanc de cărţi pe coridorul din celălalt capăt al spitalului, le-a scăpat pe toate, ca electrocutată.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2007-02-11 |
parerea mea este ca desi e scris relativ bine, textul e cam dulceag pentru gustul meu. Am de asemenea rezerve fata de folosirea femininului "psiholoagei". Ultima data cind traiam eu in Romania profesiunile in general nu aveau "gender". Sa inteleg ca s-au schimbat regulile...?
|
| marquesa -
2007-02-11 |
Multumesc pentru comentariu. In legătură cu folosirea femininului de la "psiholog" si eu am crezut ca stiu regulile până a apărut noul DOOM in care multe cuvinte sunt departe de conotatia lor cunoscuta. De exemplu "geolog-geoloagă", "analog-analoagă" etc. Si eu prefer varianta de bun simţ "psiholog" si o voi folosi de acum înainte.
Marquesa
|
|
|