Personajele: Lali, Călătorul, trenuri

Lali:

stăm trei în pat
deja nu mai are sens să ne ascundem
nu mai are sens
toţi ştiu
că sub patul nostru este gara din perpignan
aşteptăm trenul albastru
să oprească
să urcăm în ultimul vagon
fără bilete

Un călator la clasa 3-a:

şi să dormim cât să traversăm rusia china americile
cu pantofii noştri văzuţi de sub
peste roţile trenului văzut de deasupra

Lali:

ţi se ia respiraţia când găseşti atâta frumuseţe într-un scandal sexual
plângem şi facem dragoste
ca nişte copii de greiere
când află adevărul despre toamnă
şi despre şinele de tren care au tăiat marea în două

Un om bătrân pe peron:

e atâta frumuseţe în ceea ce am uitat
am uitat şi nu ne mai amintim

Lali:

dar ceva ne trage mâna în mână
ca trei morţi împletiţi într-un sicriu
auzim locomotiva şuierând
am iubit şi pe peron ca în ger ne grăbim un pic

Un alt călător (cu pijama cadrilată):

mă culc seara cu nevasta în stânga
citeşte o carte cu iz franţuzesc, lumină mică de bordei... te chem Lali Fatimah
să intri în pat lângă mine, în dreapta mea e mult prea liber

Lali:

ne putem giuguli, ea nu o să ne bage în seamă, e în braţele unui cavaler
desenat pe copertă
dar ne putem lipi unul de celălalt dar să nu faci zgomot Rameau, e doar
o noapte cu licurici astrali din neon şi marţipan

Rameau:

te strâng la un loc, te pun în ordine semantică
tu vrei să stai acoperită cu buzunarele pijamalei pline cu nuci,
rechizitele unei lupte cu păpuşile tale pline de lichid amniotic, 3/4 tărâţe

Regizorul:

puneţi frunze de banane rulate covor sub ăştia doi

Rameau:

dragostea nu este o simplă hoţie ca un lolipop cu gust de petrecere la sfârşit de liceu

Lali:

uite, am deranjat-o cu sforăiturile noastre de fiare în călduri
concubini cu boturi umede

Rameau:

hai ascunde-te sub pat Lali
trenul din nori trebuie să oprească uneori şi pentru tine...

Lali: cobor...