Nici vorbă de sărutări şi alte fandoseli. mi-a ajuns să cunosc psihologi, dentologi, caprozari şi frenologi de gintă zurlie. Mă fotografiez în umbra umbrelor, întunericul abisurilor negre şi ce văd? Un bătrân bădaran, bălos, bitrofic, bidirecţionat cu biciul. Mi se rupe de tandreţea ta Mirza, eu
am nevoie de o slujnică care să mă ducă cu căruciorul de invalid la răsadul în care am plantat marihuana zilelor mele.
Ma întind gol peste pian ca să simt răceala clapelor negre,
cele albe îmi dau fiori de Paris sub ocupaţie.
Apăs la întâmplare octavele dezmăţate din rue Gogol unde te întâlneam doar manta pe tine, udă, ploaie, lacrimi.
Aveai buzunarele mari, pline cu manuscrise iluminate cu aur şi borangic salpetru, neîndoindu-te de puterea iubirii tale. Străluceai. Se aprindeau felinarele peste Sena de atâta dăruire fară a cere nimic. Nişte fetiţe fascinate se opreau din jocul mirliton a deux crapaud izbucnind în plâns şi transă, apoi mai era şi soldatul făra un ochi care în genunchi cerşea penitenţă.
ne-am aşezat toţi trei pe o bancă tăcută sub un platan falnic notat botanic XIX, ce nu dădea roade, cineva scrijelise numele tău Mirza pe scoarţă cu o inimă stăpunsă de o săgeată care nu te găsea, ne penetra pe noi cu un vaier lung, greu ,fară de scăpare oricât îmbrăţişarea de strânsă, tot te strecurai printre degete, alunecând umedă şi placidă spre poarta zero desenată între flori negre cu culoarea perfectă a unei zile de doliu..


photo: unknown