Vorbind despre şansă în loc de probabilitate, adică de cîte ori este mai probabil ca un eveniment să nu aibă loc decît să nu se întîmple, cînd dăm cu banul probabilitatea ca rezultatul să fie cap sau să fie pajură este de cincizeci la sută.
Marea... vis de-albastru... infinit...
În port, un du-te vino necontenit. Hamali de toate neamurile poartă pe umeri saci şi lăzi de mărimi considerabile ca nişte animale de povară fără a vedea, fără a auzi nimic, purtînd în minte obsesiva întrebare cum să facă rost de bani şi cum să ajungă în Ţara Făgăduinţei.Doar seara, cînd arşiţa se domoleşte, furnicarul se mută în alte locuri, acolo unde între pahare de rom şi halbe înspumate se ţes poveşti şi idei care în atmosfera de fum de ţigara par celor ce vor să evadeze din iad realităţi. Într-un ungher în care lumina becului difuză, strecurată printre benzi de prins muşte abia ajunge, la o masă încropită din două lăzi răsturnate şi două resturi de blană noduroase, stau patru vlăjgani jucînd cărţi pe o miză destul de mare. Dintre ei, un copilandru cu membre lungi, destul de vînjoase, cu părul cîrlionţat, albit de soarele dobrogean, pare a asculta aproape sorbind vorbele celorlalţi. Într-o stare de semiluciditate se gîndea că dacă ar lua el tot potul ar putea pleca departe, acolo unde să-şi poată împlini toate visele de bunăstare. Dar hazardul nu pare a fi de partea nici-unuia dintre ei. Potul creşte, creşte şi tensiunea jocului. Aburii alcoolului infierbintă minţile jucătorilor.. Lui nu- i pasă însă nici de băutură, nici de poveşti. El vrea doar să cîştige potul. El vrea să se realizeze în viaţă, să le dovedească tuturor că poate să fie Cineva!.
La un moment dat, doi se iau la harţă şi gesticuland violent răstoarnă o halbă de bere de pe masă. Totul se clatină în jur, ca pe puntea unui vapor aflat in ruliu. Agerimea vizuală îl ajută pe tînăr ca într-o clipită să vadă cărţile celorlalţi, să-şi facă o perspectivă despre ceea ce se va-ntîmpla în evoluţia jocului şi decide instantaneu să introducă asul, special pregătit pentru stări de necesitate. Apele se limpezesc, se aşază cu toţii la masă continuînd jocul. Îi vine şi lui rîndul. Anunţă sec:
- Poftiţi de vă uitaţi! şi răsfiră pe masă triumfător cărtile aducătoare de noroc. Ceea ce urmează, o stare de agitaţie generală prevestitoare de furtună.Vocile guturale, într-o ascendenţă ameninţătoare, creează în noapte disonanţe şi atrag atenţia poterei care patrula în apropierea magaziei unde se-ncingeau spiritele protagoniştilor. În situaţia nou creată, el se repede la potul de pe masă fiind de drept cîştigător şi în vociferările celorlalţi găseşte de cuviinţă să se retragă, mai ales că potera era aproape.
Beznă, garduri, fugă, ecouri de fluiere, umbre fugind prin noapte... Cavalcada de imagini şi impresii, toate învălmăşesc mintea tînărului aflat în primele ore de practică la şcoala vietii. Fuge bezmetic prin noapte, îndreptandu-se de-a lungul falezei departe, tot mai departe de agitaţia nocturnă. Zgomotele urbane se estompează, locul lor fiind luat de zgomotul valurilor izbindu-se necontenit de ţărm. În clipa în care realizează că nu-l mai urmăreşte nimeni încetineşte. Deodată simte pămîntul fugindu-i de sub picioare şi urmează o cădere în gol de 2-3 metri, după care, nimic...
O crevasă în falia adîncă a ultimului vis. Un zîmbet...Ar fi putut fi un zbor, dar a fost numai cădere. Doi vlăjgani numără potul, în timp ce uitarea se-aşterne deja peste trupul fără umbră. Zîmbetul uitării, o mască de dovleac. Ei visează să plece în Ţara Făgăduinţei. Fiecare singur, fiecare cu potul, întreg.