Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

proza
jurnal

Jurnal de UK. Începutul
plecarea

de Alina Manole (alma)
autor hermeneia


25 iunie

Ieri am aflat că acolo cazarea costă 77 lire de persoană pe săptămâna, nu 62, cum fusese vorba iniţial. Asta înseamnă 150 lire în plus pentru cazare, pentru cele trei luni. Din banii pe care îi avem până acum în cont, după ce plătim toate, avion, cazare etc., rămân vreo 60 lire pe lună pentru mâncare şi transport. Very nashpa, vorba ceea. Şi o veste bună. De săptămâna aceasta, printr-un acord între România şi UK, nu se mai plăteşte asigurarea medicală, aşa că am salvat 50 euro. Mare lucru.... Şi de la viza (gratis), se mai adună. Doar că… în ultima săptămână o să stăm în Hyde Park probabil, fiind cea mai apropiată chestie free. Ideea e că ei nu oferă cazare de pe 22 septembrie încolo. Au trimis în schimb o listă de hostels care mai de care mai scumpe, din jurul buricului Londrei. Cel mai ieftin este 85 lire pe săptămână. Aşa că până la urmă o să împrumut de la tine 300 lire şi de la celălalt 300 lire.

La Iaşi azi e înnorat şi răcoare, şi chiar se poate circula şi pe stradă. Am înţeles că doar azi şi mâine, că de poimâine iar începe. Mamaia e bine. M-am întâlnit cu Mircea prin târg. Bla bla, alea alea, mânca un covrig. Nu i-am zis că ai plecat.

Acasă, oalele şi cratiţele stau frumos aranjate în cămară. În frigider e zonă liberă.

30 iunie

Tocmai am fost la o agenţie să văd de bilete, mi-au spus că putem zbura cu orice companie şi acum trebuie să mă apuc de umblat după preţuri. E mai complicat decât mă aşteptam. Banii din contul de la UMF avem dreptul să îi scoatem abia pe 5 iulie şi acolo trebuie să fim pe 10 dimineaţa…



1 iulie

Am făcut rezervare de bilete de avion la Malev cu escală în Budapesta pentru 2 ore jumate şi schimbat avionul. Am găsit la o agenţie cu 420 euro de bilet. E aşa cald că nici nu mai pot păstra şirul ideilor. Nu mi-au mai rămas bani pentru trenul prin România, poate iau de la tine. De mâncare, mai este budinca aceea cu brânză de când ai plecat tu şi ficăţei cu salată de varză. Tu ce mai faci? Scrie şi tu ceva, n-ai scris nimic, nici un email…

2 iulie

Habar nu am când plecăm, n-am vorbit cu Diana, încă. Sper sa ma apropii de final cu bagajul.
Te astept, poate vii online mâine. Ai uitat umbrela acasa, te-a plouat?

8 iulie

Avem locuri în vagonul 12. Sper să ne vedem pe drum.

*



M-am văzut cu mama într-o gară în care trenul stă un minut, de pe traseul Iaşi-Bucureşti, într-o după-amiază toridă de iulie. Ne-am făcut semn de la geam, ce faci mamă, bine, ţi-ai luat tot ce îţi trebuie, da, mamă, apoi trenul s-a pus în mişcare. Plecam într-o ţară căreia îi ştiam geografia (poor), limba (good) şi istoria (poor) dintr-o şcoală din România. Aveam la mine banii din bursă, o valiză bleumarin cu 20 kg de haine şi alte cele (care se vor dovedi a fi multe dintre ele inutile), un rucsac cu ceva cărţi şi ustensile medicale şi o geantă pe umăr.

foto: alina manole



2006-08-22
412


alma

Cele mai noi texte publicate

şi eu te iubesc - alma- (poezie)
cu dumnezeu, pe aici - alma- (poezie)
zece lucruri pentru care nu îmi place de mine - alma- (experiment)
eu aş desfiinţa cultura - alma- (poezie)
femeia domnului Pa - alma- (poezie)
din lumea poeziei... - alma- (proza)
domnul Pa şi visul - alma- (poezie)
când îngerul îşi imaginează - alma- (poezie)
de echinocţiu - alma- (poezie)
pa-ul domnului Pa - alma- (poezie)


Cele mai noi comentarii

Ionut, multumesc pentru... de alma
la şi eu te iubesc

Adriana, multumesc pentru... de alma
la şi eu te iubesc

Emilian, ai dreptate,... de alma
la şi eu te iubesc

Virgil, hai sa... de alma
la şi eu te iubesc

Tiberiu, multumesc pentru... de alma
la şi eu te iubesc

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


francisc - 2006-08-22
realismul textului relationeaza cu imaginile "sterse" pentru a sugera, poate, -eu doar atat inteleg- infuzia de tip maya in orice gest, oricat de material ar fi acesta. am vazut si o usoara tristete, aproape un fior melancolic, care se accentueaza spre final.
drum bun si sa te intorci cu bine!

ps: iarta emoticonul de adineauri, uitasem....

Aranca - 2006-08-22
Alma draga, personal nu am ajuns decit in Jersey, preocupata fiind de italia pentru care am o deschidere spirituala aparte cu cit verii mei sint pe acolo si nu am ajuns inca la ei....
ceea ce nu imi place sincer in acest jurnal este tocmai aceasta precaritate existentiala, aceasta saracie ostentativa a noastra a romanilor pe care tinem sa o subliniem deseori...un jurnal eu il vad altfel nicidecum umplut cu cifre, sau sint demodata. sa nu intelegi gresit. calatoriile au ceva special in ele. as vrea sa vorbim intr-o zi despre "calatorii'...despre perceptia fiecareia... o sa astept si restul si atunci poate voi avea o concluzie. deocamdata e doar o iluzie.


alma - 2006-08-22
Vă mulţumesc pentru cuvintele voastre aici la acest început de jurnal. Sper să am timp să prezint, sub o oarecare formă, şi restul. Nu ştiu ce va fi. Reconstituiesc totul după câteva emailuri trimise acasă şi ceva fotografii.

Am ajuns întâmplător în UK, pentru că am fost "eligibilă" pentru o bursă. O bursă pe care trebuia să o justific la fiecare bănuţ, prin chitanţe. Nu, nu vreau să subliniez sărăcia românilor, nu asta îmi e intenţia, ci încerc să prezint lucrurile în mod real şi ironic, aşa cum le-am perceput. Repet, bursa nu era pentru călătorii şi vizite, ci de studiu şi de supravieţuit într-unul din cele mai scumpe oraşe din lume. La limită. Într-unul din oraşele cu cele mai frumoase şi mai tentante muzee şi locuri istorice...
Aşa cum, sper eu, sugerează şi fotografiile prelucrate, ideea e să prezint amănunte care se pot pierde, poate, într-un ansamblu viu colorat.

Într-adevăr, totul este o iluzie. Şi ceea ce e ireal, se destramă, şi ceea ce rămâne, este.
Ca aici.