E 7 dimineata, vijelie - plecarea, deja cald, miros lenes, cauciuc. Azi unde ma duce masina? Te conduc? Nu, dar te aleg. Supune-te. Soferul ma priveste de sus. Du-ma! Dar alegerea ma domina. Ma sprijin de geam. Mai am amprente? Identitate? De ce? Ca sa mai existe un creator al destinului. A, nu, al alegerii, eu. Gresitorul. Soferul inca ma fixeaza si intinde mana. Trebuie sa dau ceva in schimb? Hai, du-ma gratis, promit, nu stric nimic, hai, demult n-am mai avut parte de un cadou ales. Dar nu-l sensibilizeaza nevoia mea de drum fara gropi, povarnis-free, de-un egoism al lejeritatii meschin. Nu, e clar, au mai fost si altii sa cerseasca un drum facil.
Platesc.
Mi-e acru. Nu exista alegeri din care sa castigi; doar alegeri in care pierzi mai putin. Microbus-ul se urneste, ma agat de-un scaun. Ocupat. De ce stau in picioare? Am platit, la fel ca si libidinosul asta ce profita de situatie sa-mi simta soldurile impingandu-l. Nu, n-avem sanse egale.
- Ridica-te, azi stau eu!
- Eh, chiar crezi? il umfla rasul.
Soferul arunca un ochi, ridica o spranceana si mormaie. A mai vazut scandalagii.
Ma sprijin de bara de otel, fara amprente.
- De ce nu sunt urme de degete?
- Le stergem.
Tac. Da, alegerea ma domina, as striga, dar ma acopera motorul, am incercat ceva mai tarziu, cand am amutit in fata destinatiei.
Unii au mai coborat, altii imi spuneau ca sunt in microbus de ani, aveau copii ce incercau sa coboare, unii se aruncau. Putini trimiteau veste, luau alte microbuse, ne intersectam pe drumuri, aiurea.
Cati oameni pe strada, ei cu ce numar au ajuns aici?
Ma uit la domnul carunt din fata mea, si-a uitat culoarea ochilor, se uita noaptea in oglinda geamurilor. Se sterge.
La un moment dat, microbusul opreste. Soferul striga in spate, astept in oglinda, palida, fada si tot tac mocaneste.
- Mariane!
- Da!
- Arunc-o!
- Pe care?
- Aia mica.
- Cum?! strig, dar ce-am facut?
Soferul se intoarce, ma priveste in ochi si zambeste.
- N-ai platit destul!

Sunt in strada. Mi-e ciuda ca am incercat sa strig si nu se auzea nimic. Acum tot nimic. Mult in stanga, mult in dreapta. Pustiu. Ma scotocesc de maruntisuri egoiste, alungate prin funduri de ghiozdane nefunctionale. Ma dezbrac, fac morman de lucruri din mine. Astept un microbus sa-i dau tot, un microbus care nu vine.