a început nunta lui Sarit
cu o fugă peste crestele de pomi
privesc femeile cum stau singure la mese rotunde
mese albe cu petale de mireasă
vântul serii adus din grădina de portocali
cu fructe zemoase în coşuri împletite
de degetele altor femei

notez pe un şerveţel alb aceste rare trăiri
gândacul poposit, se încurca în litere beate de zgomot
sau de lumina vieţii
zbuciumată de începuturi,
de griji,
pe el îl cheama TOR
pe ea Sarit
au 20 de ani sau mai mult, ce contează acum?

uite, trece o brunetă cu sâni decoltaţi ca pentru o paradă
precis se vrea admirată
iubită o oră, măcar un ceas
poartă o eşarfă verde, îi simt pasiunea prin hainele
transparente

au pus şi muzica, ceva cunoscut:
j'avais oublier, criee, Aline..
j'avais pleure sur le sable..

nisipul dunelor la Cesarea:

romanii aveau un port aici
un amfiteatru cu gladiatori şi prelucrau şi sticlă
făceau negoţ cu sclavi
aduceau mirese cu galionul
erau oare frumoase? ale noastre sunt mai frumoase
îmi zice o vecină de masă. Are un aer distins
asa cum gustă din struguri zdrobind cu dinţii
boabe negre, senzuale.
am pipăit frunzele portocalului
vechi de 2000 de ani portocalul
de parcă aş fi atins mireasa, timid
în tinereţea ei fluidă, atât de încrezătoare
şi e atât de trist ginerele
ia curba abruptă a vieţii ce începe
s-a aplecat
să spargă paharul
după credinţa lui moshe şi abraham
apoi au dansat îmbrăţişaţi ca prima oară
noi ne uitam prelingând o lacrimă desculţă
se făcuse târziu
am aprins farurile mari de ceaţă
pe drumul de-napoi, pândeau fantome..