ascult johnny cash, afară e zgomot de artificii şi zăpuşeală. nu ştiu de ce aruncă artificii, aici se aude ca în filmele cu şi de sergiu nicolaescu.

azi mi-am curăţat tastatura. am desfăcut o clamă şi, cu un tampon de vată, am şters printre taste. firimituri, scame, două bucăţi de sfoară, un ghemotoc de şerveţel mototolit, o unghie tăiată, un colţ de biscuit bucium cu euri, o geană, un fir de păr de la pisică.

am văzut un film în care actorul principal întreabă actriţa principală cu cine ar dori să ia cina. şi în care ea răspunde clasic: einstein. sau cu isus.

dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea. nu îmi ţin mâinile la fel ca aceia care se roagă în biserici sau aiurea. nu vreau să fiu ca ei. îmi ţin degetele aşa încât să cred eu că pot ajunge undeva, urcând sau coborând, sau aiurea.

ascult johnny cash, afară e zgomot de artificii şi zăpuşeală. mă întreb cum a fost în timpul bombardamentelor. cum bunica mai avea atâta răbdare să ne ungă pâine cu unt şi cu dulceaţa din cireşul amar de lângă poartă.

caut pe net o imagine care să aibă expresia zilei mele de azi, duminică, 18 iunie. pe alina sonea nu o cunosc. dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile.



îmi aduc aminte că ar trebui să mănânc, aşez farfuria în faţa computerului. probabil că, în timp, va trebui să curăţ tastatura din nou.

caut pe google isus şi iau cina cu el.