| |
|
| |
când mă înalţ prea sus văd cum
fiecare pescăruş are sub aripă
o urnă
în care picură din când în când zbor
să mai aibă şi mâine
tu când zbori cârdul meu de sânge
se calchiază pe poem
pajişti de noapte rămân spre cuvinte
trădări din acelaşi îndemn
să nu mai zburăm până se vor
despacheta lucrurile
astfel vom avea din ce să respirăm sub aripi
pentru încă
lungi poeme care se întind
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-06-02 |
E reuşită ultima strofă. În prima, ai prea mulţi de "zbor". Merge de lucrat pe text, ideea e bună, schimbă eprubeta cu alt recipient, mai arhaic.
Cred că ai vrut să spui:
"să nu mai zburăm până NU se vor
despacheta lucrurile", aşa e?
|
| hecatonhir -
2006-06-03 |
alma, mulţumesc pentru sugestii. iar cu acel nu... am vrut să elimin dubla negaţie. puteam să pun un pronume relativ, dar, dacă se înţelege... e bine şi-aşa.
|
| alma -
2006-06-03 |
Ştiam că dubla negaţie e obligatorie în limba română. Nu e dacă se înţelege sau nu. Ci dacă e corect sau nu. :)
|
| hecatonhir -
2006-06-03 |
dacă se înţelege... e! :-)
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com