I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o fiară desăvârşită
Cu părul ei auriu şi picioarele de doi metri lungime
Am stat în genunchi în faţa ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în felii, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din ţeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit, i-am adus jertfe,
Părăsind credinţa strămoşească,
Am rânjit în faţa păsări Arheopterix,
Şi în faţa crucifixului şi mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roşu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală şi cenuşă
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficşi
N-a făcut niciun semn şi s-a pierdut în mulţime,
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com