| |
|
| |
am muşcat din aisberg erau dinţii cei mai tari
din aceia cruzi sau ficşi folosiţi la mestecarea
celor văzute printr-o crevasă mică
roteai
cheile īn jurul crampelor
care te-apleacă prin umbre
toate camerele īncuiate pe lāngă piele
cădeau īncuietorile plutirii joase
solstiţiile
fluturau
●
e bucuria peste care nu se clădesc
efigii prin zile proptite īn capetele din faţă
aici doar se aşează una peste alta
feliile de trup rezistente la tocire
līngă cuţitul pe care īl păstrezi īn inimă
care scapă doar după ce
metalul tău se īmprăştie prin asfinţit ca o rupere
de nori
iar fulgerul loveşte clădirea īn ferestrele
dinspre sudul vāntului
●
ai īn tine poli care nu rostesc frigul
poeme crescute sub mirosul ale cărui tāmple
crapă şi prin aer se īntinde topirea
serilor cu metacarpiene cristalizate
pānă mai ieri mă roteam prin zăpadă cānd cu
antebraţele sucite după copacul alb stăteai
golit īn strivire şi umbră
dar renunţ la toate căile
uşor
şi mai rămān decāt pisicile cu coaste rare
ale vieţii tale după care alerg pe acoperişul īntărit
prin camere īntunecate
prin braţele tale reci
fluturānd
echinoxul
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com