Profetul - 2006-05-25

mie imi place poza. efectul nu o face sa para artificiala. despre text, are eleganta tipica textelor Almei. ultimele doua strofe, mult mai contemplative mi se par oarecum straine de primele doua. e parca un fel nou de a scrie poezie

alma - 2006-05-25

Virgil, mulţumesc pentru comentariu. Ai observat corect, primele două strofe sunt scrise în alt registru. Fotografia mi-a plăcut şi mie şi mulţumesc lui Sorin pentru amabilitatea de a-mi permite publicarea ei pe Hermeneia, la acest text al meu. Mulţumesc Danei pentru inspiraţie. :)

Sapphire - 2006-05-26

Chiar asta e senzaţia, de poem închis la culoare, şi cumva ocolind anumite uşi. Mai este o încercare de deschidere undeva la finalul strofei a doua, pentru ca apoi să te întorci la aceleaşi imposibile treceri. Aş fi spus "atunci când nu îţi mai sună altceva decât o fărâmă de timp în buzunarul absenţei" (sau altceva de acest gen, lăsând "timp" fără articol, pentru a evita ce ai vrut să eviţi). E într-adevăr elegantă poezia ta, şi oarecum ca o joacă pe degete a timpului, văzut ca o monedă.

alma - 2006-05-26

Sapphire, îţi mulţumesc pentru sugestie, voi ţine cont de aceasta, ai dreptate, e versul care a tot fost lucrat şi se pare că încă nu i-am găsit o formă definitivă.

Oriana - 2006-05-26

Trist text, asa mi-a parut. Mai trist e ca poti evada din bastilie si sufletul sa-ti ramana ostatec in tristete, oriunde ai fi. Tristetea ca un razboi civil interior, din care nu te poti intoarce la realitate fara pierderi. Frumoasa metafora: timpul din buzunarul absentei.

alma - 2006-05-26

Oriana, într-adevăr, e o tristeţe aici, ca în mai toate textele mele (cred). Optimismul din real trebuie echilibrat cumva. :) Mulţumesc.

aalizeei - 2006-05-27

Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcţionează atenţia spectatorului strict unde vrea el) Şi tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe îşi piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”

alma - 2006-05-27

Aalizeei, mulţumesc pentru aprecieri. Şi lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reuşit în text să păstrez nuanţa, asta nu e tocmai rău :).

Danutza - 2006-05-27

Aş putea spune, din punctul de vedere al lectorului şi atât, că poemul ăsta s-a lipit de mine perfect, parcă intenţionat croit pt mine. şi nu mă refer aici numai la nume...ci şi la ceea ce povesteşte el pt că mi se pare că are substanţă epică. Din punctul de vedere al analizatorului..dar tot cititor, pt că incă nu-s critic să îmi permit să spun altceva..o să te întreb de bleu marin....eu ştiam că se scrie într-un singur cuvât, desemnând o culoare. dar poate tu l-ai pus intenţionat acolo aşa. poza se pliază pe text, îmi place. O să spun totuşi că primele două strofe diferă foarte mult de ultimile două...parcă fac parte din poeme diferite. şi accentuez pe discrepanţa pe care o provoacă cea de-a treia în special.

alma - 2006-05-28

Danutza, ai intuit bine, "bleu marin" e scris anume în două cuvinte. Îţi mulţumesc pentru comentariu şi trecerea ta aici şi te mai aştept. Într-adevăr, textul e inspirat şi de fotografie...

Cristina - 2006-05-28

e o poezie linistitoare si placuta.fiind cuprinsa de o "stare de nestare" specifica momentului dinainte de examen si cu o durere nebuna de cap, n-am facut decat sa ma bucur citind-o. ( trimiterile ce tin de viata personala sunt menite a accentua efectul pe care il are poezia asupra cititorului). interesanta aceasta descriere in paralel: tu care stai la masa de scris (sau in fata computerului) scriind un poem bleu marin intr-o zi in care ploua ( aceasta ploaie e foarte binevenita aici) si dana care se pregateste sa mearga la banchet. interesanta imaginea redata in versul:"îmbrăcate în gustul cireşelor de iunie". frumoasa poezia.mi-a placut mult.

alma - 2006-05-31

Cristina, mă bucur că ai trecut pe aici şi examenul despre care scriai. :) Mulţumesc pentru aprecieri.

ilarius - 2006-06-03

am admirat imaginea mai ales ca stiu unde este facuta intotdeauna am considerat cubul acela inutil iata aici foarte inspirat poezia foarte frumoasa doar penultima strofa mi se pare putin ca suna a negatie un spatiu sau un adjectiv substituit de o culoare daca privim artistic o semidreapta poate fi conceputa din culoare dar o culoare nu poate fi conceputa de o semidreapta .. revine functia cand p implica q, fara inversiuni :) de altfel, mi-a redat o stare placuta, de melancolie, si ma duc fuga sa caut si eu 5th avenue :) ionut.

alma - 2006-06-04

Ilarius, mă bucur că ţi-a plăcut fotografia, şi eu o consider reuşită, iată că are şi cubul nostru un sens :). Voi revedea strofa respectivă şi voi ţine cont de observaţiile tale, pentru care îţi mulţumesc.