| |
|
| |
azi am scos cuiul zilei
sar schije
vin dimineţile peste mine
ca roţile trenului peste gât de sinucigaş
trec nopţile
legând dinţii acordeonului de clanţă
rămâne burduful dezarticulat
nu mai curge nici un om prin pământ
toţi se duc de jos în sus
acolo îi trage aţa
azi am scos cuiul zilei
uitând să-număr până la trei
unu doi unu doi
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-05-25 |
E bună ideea textului. Strofei a treia parcă nu îi găsesc locul în poem. Remarc versurile:
"nu mai curge nici un om prin pământ
toţi se duc de jos în sus
acolo îi trage aţa"
de ţinut minte. :)
|
| Perseu -
2006-05-27 |
Strofa a treia e o imagine pregătită pentru un alt poem. Dar am trântit-o aici :)
|
| alma -
2006-05-27 |
Dacă tot e pregătită strofa, pe când poemul? Te aşteptăm să îl publici aici, dar fără să îl "trânteşti". :)
Revin asupra textului, metafora"cuiul zilei" îmi aminteşte de "spuma zilelor". Are vreo legătură, poate.
|
| Perseu -
2006-05-27 |
Cine mai ştie câte legături vizibile sau invizibile există între universurile care încercăm să fim. Nu trântesc decât poemele mele şi nu aici :).
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com