| |
|
| |
Numai mătase şi catifea
Niciun pic de violenţă,
Nicio urmă, niciun zgomot, nicio pată de sânge
Parcă aş călca pe nori sau pe mare,
Parcă aş pluti în corpul vitros al ochiului care râde,
Parcă aş fi tras pe covorul moale al unei săli cu oglinzi de murano
Niciun pic de violenţă, niciun pic de furie
La ora când toată lumea doarme,
La ora când de obicei nu se întâmplă nimic,
Când pâlpâirile nopţii par mici proiectile de vată,
Când corbul alb stă suspendat în aerul îngheţat,
Când timpul se rostogoleşte încet, ca o bilă de sticlă,
Când totul pare inofensiv, la ora aceea trupul meu e prins de ghearele monstrului,
E sorbit de buzele monstrului
Numai mătase şi catifea, niciun pic de violenţă.
|
|
|
|
|
|
Marina Nicolaev,
Am facut... de citadinul la zece, o sută, o mie de megatone Marina Nicolaev,
Vă mulţumesc... de citadinul la zece, o sută, o mie de megatone Ionuţ Caragea,
Aveţi dreptate,... de citadinul la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Anişoara Iordache,
Dacă citiţi... de citadinul la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Marina Nicolaev,
Acest text... de citadinul la se aud cum lucrează electronii şi neutronii
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| solomon -
2006-05-23 |
revolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului.
poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
|
| Sapphire -
2006-05-24 |
O poezie clădită poate un pic prea mult pe repetiţie / repetitiv. Atmosfera se conturează cu precizie abia în final, iar efectul este reuşit. Partea a doua a poeziei este mai expresivă şi, sincer, scrisă mai bine. Cred că poţi regândi începutul.
|
| Crin -
2006-05-24 |
Nu-mi plac repetitiile, poate dacă le-ai înlătura poemul ar alerga mai liber, nu ca într-o listă... Cred că erau menite să creeze un anume efect, pe mine m-au împiedicat. Dar nu sunt critic de poezie, îmi dau şi eu cu părerea... Altfel mi-a plăcut "când timpul se rostogoleşte încet, ca o bilă de sticlă".
|
|
|