| |
|
| |
Peste tot năvăleşte o apă murdară, o simţi?
Toate ruginesc, peste tot plutesc nori de gunoaie,
Un lichen cenuşiu inundă străzile, pieţele, casele
Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi
O bacterie roade pietrele, fierul, aerul, carnea
Totul cocleşte, se degradează, putrezeşte, moare
Se acoperă cu ciuperci uriaşe, cu noroi, cu māzgă, cu bale
Un monstru nevăzut aruncă respiraţia lui puturoasă
Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi
Nicio insulă, niciun loc īn care să fi rămas puritatea,
Niciun ascunziş unde să respiri, unde să te bucuri
Nu mai ai unde să fugi, nu mai ai unde să fugi.
|
|
|
|
|
|
Marina Nicolaev,
Am facut... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone Marina Nicolaev,
Vă mulţumesc... de citadinul
la zece, o sută, o mie de megatone Ionuţ Caragea,
Aveţi dreptate,... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Anişoara Iordache,
Dacă citiţi... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii Marina Nicolaev,
Acest text... de citadinul
la se aud cum lucrează electronii şi neutronii
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| francisc -
2006-05-20 |
un text care jongleaza cu mintea lectorului. problema disolutiei/degradarii/pierderii a "coruptiei" lucrurilor nu are nicio rezolvare, desi, instictiv, cautam una. din acest motiv, pus la zid, esti nevoit sa intrebi radical: ce trebuie sa fac?
ma bucura prezenta dvs. aici. citisem si celalalt text. bine ati venit!
|
| Cristina -
2006-05-20 |
nu o vad ca pe o poezie. autorul apeleaza la insiruirea de cuvinte pentru a crea o anumita tensiune si stare, dar dupa parerea mea nereusita. nu-mi place ca se repeta "nu mai unde sa fugi" de doua ori in acelasi vers si acesta de inca doua ori.parca ar fi ceva in genul manelelor. ideea in sine este interesanta. in general imi place genul acesta de poezie.
|
| Oriana -
2006-05-20 |
Depresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.
|
| Younger Sister -
2006-05-22 |
Umbra unei uriaşe fleur de lieu īncepe să īntunece orizontul. Īţi spui că norul acela este īncă departe, īţi spui că te afli īncă īn siguranţă, la adăpost de tot ce e rău, că īncă nu are rost să-ţi cauţi refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta şi-ţi dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
|
| vladimir -
2006-05-22 |
Interesanta modalitatea prin care autorul exprima tensiunea mintii umane (nu a fiintei) concentrata sa caute raspunsuri la intrebari puse nepotrivit... lumea sugerata pare exterioara la o prima vedere dar eu cred ca de fapt cauzalitatea este inversa... in acest caz omul este bolnav, el imbolnaveste lumea proiectandu-si neputintele in afara sa, obiectivandu-se intr-o maniera sisifica... poate ca e ceva eroic aici sau poate ca nu.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com