| |
|
| |
ca pentru niciodată am rescris ultimul jurnal
desfoliind laguna inimii de umezeala nemărturisitelor zile
şi coborînd din rugul înflorit între zidurile silabelor
pe catafalcul celor o mie de crini
sinapsele desperecherii tardive
incestul dintre viaţă şi moarte
prin sanatoriul de penumbre dezarticulate
vinovată port anatema deşertăciunii
dinspre zborurile amare treptat împietrind
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Aranca -
2006-05-20 |
ultimul poem l-am scris la Paris, linga Pčre-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)
|
| Danutza -
2006-05-20 |
Aranca,
o să spun despre textul tău că este unul bun. Imaginile transmit.
Cel mai mult mi-a plăcut 'incestul dintre viaţă şi moarte'..o chestie extraordinar de mişto, originală şi mă enervez că nu mi-a venit mie întâi ideea. :)
O singură chestie: mi se pare cam aglomerat textul în sensul că toate cuvintele sunt pline de consoane, iar repeziciunea care ţi-o impune poezia în citire, accentuează aceste consoane, iar lectorul tinde să se încurce între ele.
Remarc un subiectivism pesimist, dar evident este vorba doar de textul acesta.
De asemenea, primele versuri descifrează o rememorare a unui timp ce a trecut în amintiri.
Revin.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com