| |
|
| |
era tot o zi ca asta cand tu taci impreună cu drumul
către fastul ierburilor lungi de sfârşit de zi
îmi luai în fiecare mână o pată de pe piele si-o aşezai
pe lângă izvoarele cioplite în marginea
fiecărei epuizări vegetale
cu trei muguri lângă tâmpla îngustă cu trei topoare
despicând pasul care duce după el
oastea trupului
mă rugai să las aici un semn să înfig
în această ură ceva tare precum aşchia banală
a cuvintelor care te explică
să iau o bucată din mine şi s-o întind spre vântul
care adie din pulpa crudă
a unei fetiţe de mesteacăn
urcată până-n ochiul capricioaselor prigorii
în fuga lor prin batista fără culoare a asfinţitului
era tot o zi precum asta când viforul se adună
rupe ramuri carnale de amestecat cu saliva melcilor
pe zidul înalt al trupului tău
acolo sapi vulgar semnul oniric
cu trup separat
apoi ridici privirea până izbeşti muntele verde
al ochiului meu polifemic
din spatele pădurilor cu care tu crezi
că te întrepătrunzi
dar eu plecasem fără mijlocul rămas
în cercul semnului tău identic
adunam de pe jos precum corpul întors
mâini ale atât de crudului revers al lemnului ars
e o clipă calmă căzând pe vena moartă
a nepătrunselor caiere pe care le purtăm
până spre singura buză ce mai apucă să soarbă
lichidul acestui sfârşit molcoma sa împietrire
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Cristina -
2006-05-16 |
imi plac primele doua strofe si primele versuri din strofa a treia. nu-mi suna bine:"a autoreferentialitatii" din cauza repetarii literei "a" . cuvantul e oricum cam lung, daca mai adaugi si aceasta alaturare, cititorul se poticneste. nu sunt de acord nici cu acest "pe perete" atat de des intalnit. as fi scris "pe acest perete". nu rupe ritmul."e o clipă calmă care cade pe vena moartă/
a nepătrunselor caiere pe care le purtăm" - sunt acele cuvinte care incep cu "ca" si "c" si deranjeaza.aparent par lipsite de importanta, dar scad din valoarea poeziei. acestea sunt mai evidente in ultimele doua strofe, de aceea am zis ca imi plac primele mai mult. in strofa a doua folosesti prea multe cuvinte de care ai putea sa te lipsesti:"acolo sapi vulgar semnul oniric
acel semn cu trup separat
apoi ridici privirea până izbeşti muntele verde
al ochiului meu polifemic" - "acolo, acel, apoi, al" si toate incep cu "a".
mi-a placut mult: "era tot o zi ca asta cand tu taci impreună cu drumul", "cu trei muguri lângă tâmpla îngustă", "trei topoare/ despicând pasul", "pulpa crudă/ a unei fetiţe de mesteacăn". dupa aceasta din urma vii cu "care ai" si nu prea vad de ce trebuie sa o legi pe aceasta de propozitia care urmeaza. pot fi independente, mai ales ca in versul anterior mai aveai un "care".putea fi pur si simplu:"care adie din pulpa cruda a unei fetite de mesteacan/ai fost urcata..." sper ca n-am insistat prea mult. e doar o parere.
|
| hecatonhir -
2006-05-16 |
mulţumesc pentru sugestii, cristina. am schimbat unde am considerat că ai dreptate. apreciez efortul, iar insistenţa nu ma deranjează. dimpotrivă. te mai aştept.
|
| solomon -
2006-05-16 |
dan, poemul asta este un fel de iedera crescuta intre ziduri, nu pe fatada cladirii... ceva se continua din el, ceva se opreste brusc, retezat. este ca un mers pe loc, cu un pas inainte si unul in urma. tare frumos este. devii lizibil.
|
| Aranca -
2006-05-18 |
este o poezie erotica extraordinara, o incantatie pagina a semnelor aproape mistice, catre mitul etern, care m-a lasat fara respiratie.
stii ca mai vin sa o citesc?:)
|
| hecatonhir -
2006-05-19 |
ioana, da, m-am trezit cu el crescut... interesant ce spui tu despre el, ce senzaţie ţi-a lăsat.
aranca. da, e şi un poem erotic, mă bucur că se vede şi asta.
e bine dacă v-a plăcut. vă mulţumesc.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com