| |
|
| |
e o făgăduinţă această repetiţie de ore negre
ce rād īn pumni ca şi cum
şi-ar aminti de mine
eu cea din bunele dimineţi
descusută de pămānt
trezită ca după o beţie de aer
atins de lilieci
nu mai īnfloresc palmele francesca
decāt īn acest mai
indiferent la somnul bufniţei albe
uite cum īi strălucesc penele de īnţelepciune
cānd te priveşte īngrozitor din fundul ochilor
alungāndu-ţi fantomele
iar tu
descătuşezi toate lighioanele
din lanţurile cărnii tale fărāmate
a doua zi īţi sorbi lent ceaiul
ca după o călătorie
printr-o primăvară sălbatică
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com