Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie

toamnă de mai
cotidiene

de Virgil Titarenco (Profetul)
director hermeneia





oraşul
a pierdut în mine
ploaia măruntă
o legătură de chei
şi treptele
uşor îl simt
păşind nesigur
prin coridoarele minţii
ar vrea
să se întoarcă
înapoi în sine
ca într-un cimitir parizian
să povestim împreună
statui şi umbre
palmele reci să le simt
lipite de mine
în această toamnă
de mai
necuvintele







2006-05-11
468


Profetul

Cele mai noi texte publicate

dark glaze - Profetul- (poezie)
undeva între dragoste și plăcere - Profetul- (poezie)
poetul III - Profetul- (poezie)
o dimineață pe întrebare - Profetul- (poezie)
deja vu cu iz de levănțică și camfor - Profetul- (poezie)
ortholost - Profetul- (poezie)
am văzut-o - Profetul- (poezie)
sînt un incult - Profetul- (poezie)
între trup şi-ntre vis - Profetul- (poezie)
sînt un nesuferit - Profetul- (proza)


Cele mai noi comentarii

zimbesc. e un... de Profetul
la dark glaze

nu inteleg raspunsul.... de Profetul
la se pregătesc fuioarele să iasă

nu, nu cred... de Profetul
la se pregătesc fuioarele să iasă

multumesc. imi vine... de Profetul
la Vid

te rog sa... de Profetul
la Cum am mâncat un câine

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Ela - 2006-05-11    
Îmi place, integral, cu excepţia primului vers, unde ar fi fost mai bine - ca muzicalitate - "oraşul a pierdut în mine". Nu se pierde nimic nici din sens, nici din poetic, nici din imagine, dacă schimbi. Iar finalul este elegant, sobru şi uşor melancolic-detaşat. Un poem pe gustul meu, recunosc.

Imparateasa - 2006-05-11    
are un iz de degradare pentru o revenire intr-un alt sens, mai fragmentat, mai rational. e rece cand accepti. e pustiu cand e neinteles. am simtit adanc mutenia ploii in risipirea de porti nedeschise. o memorie care se cere vazuta. frumos.

Profetul - 2006-05-11    
da, nici mie nu prea imi placeau acolo toate şşşurile alea. m-am tot gîndit să le schimb dar uite că ela a pus picatura necesara

alma - 2006-05-11    
Nu este susţinută ideea cu "legătura de chei" în restul textului. Apoi, "ploaia măruntă", "păşind nesigur", "coridoarele minţii", "necuvinte", "să povestim împreună", "palmele reci" s-a tot spus de la Nichita încoace.

Profetul - 2006-05-11    
alma are dreptate. noroc cu nichita si cu al lui încoace. eu, doar un epigon...

alma - 2006-05-11    
Nu am spus epigon, doar am vrut să sugerez că poemul mi-a amintit de "A şasea elegie":

"Stau între doi idoli şi nu pot s-aleg
pe nici unul, stau
între doi idoli şi plouă mărunt,
şi nu pot să aleg pe nici unul
şi-n aşteptare-nlemnesc
idolii-n ploaia măruntă."

Ai să spui că nu e aşa, dar căile minţii (mele) sunt întortocheate. E unul din poemele care îmi plac, chiar şi fără acea "legătură de chei".

Profetul - 2006-05-11    
evident alaturarea nu poate decit sa imi faca cinste mie unuia care nici macar poet nu sint

Aranca - 2006-05-12    
orasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai.
hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte...
dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.

solomon - 2006-05-12    
atmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS.

virgil, overhelming