| |
|
| |
oraşul
a pierdut în mine
ploaia măruntă
o legătură de chei
şi treptele
uşor îl simt
păşind nesigur
prin coridoarele minţii
ar vrea
să se întoarcă
înapoi în sine
ca într-un cimitir parizian
să povestim împreună
statui şi umbre
palmele reci să le simt
lipite de mine
în această toamnă
de mai
necuvintele
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| Ela -
2006-05-11 |
Îmi place, integral, cu excepţia primului vers, unde ar fi fost mai bine - ca muzicalitate - "oraşul a pierdut în mine". Nu se pierde nimic nici din sens, nici din poetic, nici din imagine, dacă schimbi. Iar finalul este elegant, sobru şi uşor melancolic-detaşat. Un poem pe gustul meu, recunosc.
|
| Imparateasa -
2006-05-11 |
are un iz de degradare pentru o revenire intr-un alt sens, mai fragmentat, mai rational. e rece cand accepti. e pustiu cand e neinteles. am simtit adanc mutenia ploii in risipirea de porti nedeschise. o memorie care se cere vazuta. frumos.
|
| Profetul -
2006-05-11 |
da, nici mie nu prea imi placeau acolo toate şşşurile alea. m-am tot gîndit să le schimb dar uite că ela a pus picatura necesara
|
| alma -
2006-05-11 |
Nu este susţinută ideea cu "legătura de chei" în restul textului. Apoi, "ploaia măruntă", "păşind nesigur", "coridoarele minţii", "necuvinte", "să povestim împreună", "palmele reci" s-a tot spus de la Nichita încoace.
|
| Profetul -
2006-05-11 |
alma are dreptate. noroc cu nichita si cu al lui încoace. eu, doar un epigon...
|
| alma -
2006-05-11 |
Nu am spus epigon, doar am vrut să sugerez că poemul mi-a amintit de "A şasea elegie":
"Stau între doi idoli şi nu pot s-aleg
pe nici unul, stau
între doi idoli şi plouă mărunt,
şi nu pot să aleg pe nici unul
şi-n aşteptare-nlemnesc
idolii-n ploaia măruntă."
Ai să spui că nu e aşa, dar căile minţii (mele) sunt întortocheate. E unul din poemele care îmi plac, chiar şi fără acea "legătură de chei".
|
| Profetul -
2006-05-11 |
evident alaturarea nu poate decit sa imi faca cinste mie unuia care nici macar poet nu sint
|
| Aranca -
2006-05-12 |
orasul se disipeaza printre umbre si statui pina sa ajunga la tine, sa-ti deschida portile cheilor pierdute, intr-o elegie insingurata de mai.
hei, si cum zicea Poetul, au innebunit salcimii si tu imi ceri sa fiu cuminte...
dezbraca-te de Nichita si o sa fie bine.
|
| solomon -
2006-05-12 |
atmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS.
virgil, overhelming
|

|
|