| |
|
| |
īndelung ocolind drumul
prin iarnă
şerpuirile moarte īnspre cer
din mine oglindindu-se
arborii, ruinele bisericii părăsite,
formele lor abnorme
tandru apăsāndu-mă
īn dezolare
Visul, de un alb imaculat
din labirintul acesta gri-brun
izbucnit īn acmee
smulgāndu-mă
rămānānd singură
umbra īnceţoşată a clipei
amintirea
ca un acvilon ne bāntuie
īncă
"abaţie īn stejăriş"
cimitir al ispitelor mele.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Younger Sister -
2006-05-24 |
"L' ennemi de toute peinture est le gris. Dans la nature toute est reflet" (Delacroix). Din non culori o singură boabă de brun ne īncunoştiinţează că există viaţă, multă vibraţie īn acest pastel. Yester, spre marea mea părere de rău mi-am dat seama că nu am reuşit să-i cunosc pe membri acestei comunităţi nu chiar atīt de numeroasă īncīt să nu poată fi cuprinsă. ĪŞi mai mare este părerea mea de rău că nu am reuşit să citesc acest text pīnă acum.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com