Vladimir Negru -- Foc pribeag -- poezie

alma - 2006-01-03

Un poem scris în stilul Vladimir Negru, inconfundabil şi care, cu micile mele observaţii tehnice, nu se va modifica esenţial. Nici nu e necesar, pentru că un volum ar trebui să păstreze aceeaşi linie, să fie unitar.
Interesant cum reuşeşti să păstrezi un fir, o logică de la început la sfârşit, cum nu te pierzi în amănunte, cum revii în aceeaşi nuanţă. Ai acuzative vreo câteva, dar aglomerate, în prima strofă: "de carne", "de sare", "de-o lance". Mi s-a încâlcit limba "într-un rocambolesc bazar". În rest, e de bine, deşi eu personal nu prefer nici "pribeag" şi nici "isprăvi", însă, repet, e stilul tău, continuă-l.

vladimir - 2006-01-04

Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.

Ela - 2006-01-06

Bun. Promisiune îndeplinită:)
În prima strofă: corect este "printre cei morţi" nu între. Şi "înmuiată" în poezia aceasta este mai potrivit. "Aşternut de carne" - "balerine de sare". Aici aş modifica. O dată pentru repetiţia de de. A doua oară pentru efectul "de sare" care - după percepţia mea - după veninul acela deja nu are coerenţă ideatică.
A doua strofă, de nu ar avea acel "rocambolesc" şi dacă nu ai fi inversat "sângelui cale" (procedeu folosit în poeme cu rimă adeseori şi pe care tu îl foloseşti destul de rar) ar fi impecabilă.
Remarc totuşi 2 poeme sau oricum 2 părţi distincte ale aceluiaşi poem: în prima, cel ce sălăşluieşte în corpul femeii deja ("pe sub piele", "aşternut de carne" etc) şi care pare a fi ucis, în a doua deja trăieşte spre a-şi ucide creatorul (am folosit singularul, fiindcă din prima strofă deja vorbil de un singur trup sau de trup în alt trup). Sentimentul că totul se încheie atunci când "cetăţile Domnului" sunt pustiite este la limita dintre non-existenţă şi existenţă.
Aş fi rotit versurile în aşa fel încât să nu se vadă discrepanţa între strofe, sau poate acest lucru ai dorit să îl evidenţiezi.
Şi încă mă pune pe gânduri acel "vis de ocnaş", fiindcă oricum totul pare într-un registru al imaginarului, al imposibilului de înfăptuit. Şi mă mai gândesc la modul în care ai folosit "pieptu-i barbar".
Şi forma ar fi uşor de prelucrat cât să îi redai armonia.
Este unul din textele tale care - ştii - necesită şlefuire.
Ce apreciez îndeosebi este forţa expresiei şi maniera de abordare a luptei interioare.
"Foc pribeag" este un tiltu destul de neadecvat poemului. Aici este un "războinic".

vladimir - 2006-01-09

Ela :)... am preferat "intre" lui "dintre" nu datorita vreunul razboi imaginat cu limba romana ci pentru ca da o nota de nediferentiere, de amestec... nu am vrut sa scot nimic in evidenta, sa extrag ceva anume ci sa proiectez o imagine de la departare... e un viziune pe care regizorul si-o permite.
"înmuiată" nu e chiar deloc potrivit pentru ca astfel as pierde unul dintre sensurile secunde ale termenului.
Fragilitatea sarii dar si faptul ca nu se refuza formei este asezata in opozitie cu elementul dinamic ilustrat de balerina si impreuna au rostul de a crea imaginea unui razboinic nehotarat, inveninat doar dar inca nu otravit cum l-ai perceput in mod gresit.
"sângelui cale" are rost sa fie scris asa pentru ca astfel se face legatura cu versul urmator.
Nici vorba sa fi murit vreodata razboinicul... e doar o intersectie de vederi, se schimba unghiul de unde se priveste tabloul si atat.
Pustiirea cetatilor este daca vrei un fel de elogiu al nebuniei, al acelei nebunii care excede sfera normalului ontologic, un fel de cadere din deductiv inspre empiric, o nevoie de a depasi colivia din exterior spre interior si nu invers... faptul ca gestul injunghierii, departe de a fi desacralizat, tinde sa ia o infatisare liturgica... haosul ce precede orice creatie.
Multumesc pentru incercarea de talmacire.