| |
|
| |
de la un cuvânt la altul
vocea
îşi pierde echilibrul
alunecând pe propria oglindire
vorbele, scrisul
scufundate în adâncimea reflexelor
iar în gura amuţită
gustul uitat al vocalelor strivite
Traducere din franceză
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Profetul -
2006-05-06 |
e unul din textele tale care mi-au placut cel mai mult cind l-am citit cindva, de si mi se pare ca parca era mai lung. e de o esentializare extraordinara. am vazut zilele trecute un afis pentru "silent hill" (o timpenie horror) dar era extrem de sugestiva fetita fara gura
|
| nepotul lui rameau -
2006-05-07 |
Aparea cindva la Roma un jurnal minunat numit "La Voce" care era tribuna unei noi generatii intelectuale. Scriau acolo Savinio, Breton (rar) si cred si Chirico. Desenele lor facute prin cafenele sugerau metafizica zilelor incerte ce urmau sa vina, misterul mecanizarii, freamatul industrial al unei Europe in cautare de sensuri. Azi traim o insingurare infernala, din fotoliul casnic scriem, tiparim, editam, punem grafica si apoi SEND! trimetem totul prin eter unor cititori care probabil nici nu exista. Nici vorba de o cafea, de o privire , de sunetul vocii cuiva sau macar reflexul fugar al unui chip in oglinda unui bistro afumat. Mi se pare o pierdere grava de echilibru . E ca si cum am mege la opera sa ascultam o soprana cu corzile vocale strivite.
|
| Oriana -
2006-05-07 |
Marlena, ai metafore seducătoare aici. Nu aş repeta în titlu un vers din text. Acolo aş vrea să vad un indiciu, să aflu motivul, circumstanţele în care vocea îşi pierde echilibrul. Pentru că ceea ce descrii nu i se întâmplă vocii permanent. Greşesc?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com