alma - 2005-12-22

Interesant, despre "oamenii invizibili" care trec pe lângă noi şi pe care noi îi vedem cu ochii minţii citeam chiar azi, poate acesta să fie motivul rezonării mele cu versurile: "trec pe lângă mine / şiruri de oameni nevăzuţi / ei înşişi un fel de cărare", reuşită imaginea. Ce aş modifica: "plăcute la atingere", "îsi poartă lumina cu demnitate".

vladimir - 2005-12-22

Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.

Dahaar - 2005-12-23

"Un orb îşi poartă lumina cu demnitate" are o nuanţă grotescă care mie nu îmi displace în contextul acesta oniric ce-mi sugerează moartea prin îngheţare, vis minunat care ne ţine captivi până la capăt, atingându-ne parşiv orgoliul, provocându-ne să purtăm visul-moarte aşa cum orbul poartă lumina. Câinele încearcă să-l încălzească, spiritele şi-au facut apariţia deja, arătându-i drumul, singurătatea devenită de netăgăduit în strofa a treia, omul e nimic, oase albe, iar sufletul fântână fără sfârşit, tunelul, viaţa o luptă cu îngerii într-o gherilă sublunară, în care moartea e o metaforă.

Ela - 2005-12-25

"îmi înteleg singurătatea acum când mă uit în sufletul tău ca într-o fântână fără sfârşit" Nimic nu îi lasă orbului necunoaşterea. Nimic nu îi opreşte mersul cu degete lumini împrăştiind. Acest poem despre singurul lăcaş de alb este gândit parcă în coloane de ape, fără sfârşit. Nu iubire, ci înălţarea dincolo d eorice închipuire a ei. Nu vers căutat, ci ritmul unor pulsaţii creatoare, acolo unde cuvintele se articulează unul din altul, în metafore cuprinzătoare de sensuri concentrice. Desigur, uitarea îşi are rostul, când laşi loc în tine apoi unei alte ierni, unui alt om, unui alt orb. Unui alt înger. Inspiraţie, viaţă lină şi cer deschis ţie, în timpurile naşterilor sfinte. Ela

vladimir - 2005-12-26

Leader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.

Sapphire - 2005-12-27

Ma intreb de ce de multe ori poemele tale sunt impartite in doua planuri... si uneori cu un al treilea subinteles, sugerat mai bine spus. Cred ca aici mi-am gasit si raspunsul... tocmai pentru ca aici "mijlocul" este al treilea plan, acela in care nu-s nici ceilalti, nici poetul. Unde atingerile, lumina inutila si sunetele sunt stindarde doar. Oamenii carare... doar ca nu pe aceasta apucam. Cuvintele sunt, uneori, creatoare de univers. Asta gasesc eu aici.

vladimir - 2005-12-27

Sapphire... ssst... adevarurile mari se spun la ureche, sruti cum ar zice orientalul, ori deloc... nu stiu ce iti veni sa strigi in gura mare pe aici :)

lucian - 2006-09-13

subscriu Almei, dar imi place fantasticul şi oniricul ce apasă cititorul. lucian.

vladimir - 2006-09-18

Multumesc pentru cuvinte Lucian... interesant e ca tu simti ca si "apasare" imaginile... cat despre fantastic ;)