| |
|
| |
Mirarea frunzelor
zâmbeşte în fereastra toamnei
în culorile unei vârste târzii.
Oamenii trec
şi pe umerii lor se aşează
un praf fin
ca o mângâiere
ce-i ştie pe nume.
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Crin -
2006-05-04 |
Toamna am crescut, suntem oameni, ne-am implinit deci avem un nume, incaruntim, peste noi se asterne praful, si doar el mai constituie o mangaiere. O interpretare. Primavara cum ti-ar fi ?
|
| francisc -
2006-05-05 |
mi-a placut miezul, nu si ambalajul
|
| cailean -
2006-05-05 |
Nici o problemă. Îs în colţ pungi colorate cu doojdemii. Cred că au şi hârtie de împachetat.
Hm, Crin, interpretarea mea e mult mai tristă. Nu stiu cum ar fi primăvara.
"Dac-ar fi primăvară
totul s-ar înfrumuseţa,
masa albă triunghiulară
din fundul grădinii
nu s-ar vedea
de multele flori"
- Nu sunt versurile mele... aş vrea io -
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com