Călin Sămărghiţan -- Desen -- poezie

Oriana - 2006-05-03

Primele cinci versuri sunt banale, iar ultimele trei salvează poemul cu o metaforă superbă. Aş încerca un alt verb pentru amfora din versul 5 pentru că ne-ai atenţiont din titlu că e vorba de un desen şi ai accentuat acest aspect în primul vers.

cailean - 2006-05-03

Adevărul e că mă aşteptam să "mi-o serveşti". Partea bună e că sunt de acord cu tine în mare măsură. Iar partea care mă bucură cel mai mult, e că ai dovedit un lucru de care n-am prea avut parte până acum: foarte puţini de aici se apleacă cu o aşa atentă citire asupra poeziei mele. Probabil pentru că e scurtă şi le scapă mereu printre degete. Ţie nu ţi-a scăpat. Mă îmbăt cu gândul că am căştigat în sfârşit un cititor. O să fiu şi eu mai atent la poezia ta. Promit.

Sapphire - 2006-05-04

Poezia e de fapt construită pe doua părţi, efemerul şi durabilul (aş spune chiar o încercare a perpetuumului prin transformare). Astfel privită, e explicabilă senzaţia de dezechilibru. Mie chiar mi-a plăcut, Călin, şi voi căuta mai pe seară o poză care cred că se potriveşte foarte bine aici... cel puţin aşa mi se pare în acest moment. Nu însă şi folosirea verbului "desenează" în versul 5, aş sugera, dacă îmi permiţi, "sub degetele tale / se conturează o amfora" sau, simplu, "sub degetele tale / amfora / chip al unui pământ / urcat de mult / înapoi în oameni"
OT: este bine să ne abţinem de la referiri la persoana celui care comentează. E mai elegant, în orice situaţie.

cailean - 2006-05-04

Oho, mulţumesc, safir, facem o lucrare în colaborare. Iniţial în loc de "desenează" era "se colorează", dar asta nu din motive poetice, ci pentru că desenul (chiar există) era pe o foaie albastră, iar titlul era "Istorie", deci faptul că e vorba de desen trebuia dedus din text fără nici un indiciu... Dacă chiar nu place, poate o să schimb.
În rest, ai dreptate, desigur. Mulţumesc mult şi ţie, pentru aceeaşi atenţie... atentă. Chiar începusem să mă simt cam singurel, poeziile mele bat întotdeauna recordul la cele mai puţine citiri. Pentru mine e sărbătoare când trece cineva pe pagină, şi mă îmbăt când ajunge o poezie la 12 citiri. (Ceea ce nu mă deranjeză deloc, ba dimpotrivă, sunt foarte încântat că nu oricine poate vedea lucrurile de acolo de unde le privesc eu - din turnul de fluturi) Una chiar am trimis-o "la derută": "Vierme de fluture" e o poezie foarte proastă a mea. Nici poezia asta nu e grozavă, ţin numai la imaginea finală pe care, cel mai probabil o s-o folosesc la ceva mai bun.
Scuze că m-am întins aşa mult la răspuns... e vorba de aceeaşi sărbătoare.

Sapphire - 2006-05-05

Călin, as promised:
vas
Cum îţi spuneam, spre această imagine m-a dus cu gândul poezia ta.
Cât despre propunerile mele, desigur că se vroiau doar un punct de plecare pentru tine, nicidecum o încercare de coatorat :-) Nu de alta, dar aşa, neinvitată, nu-mi stă în fire.
Pozitivă abordarea cu turnul de fluturi, aş zice.