| |
|
| |
ieşind cu creştetul în dimineaţă
am să m-adun într-un pat încăpător ca un pântec simplu
să văd cum se vede trupul meu de la distanţă
şi să aud zgomotele dinţilor în frică pe spaţiile torţionate
zornăind cheile firii mele clădite hulpav
am să mă acopăr cu tine prin trup iar pe mine o să mă trag
până la gât apoi voi privi lung lucrurile
dacă-mi va fi cald mă voi înjunghia într-un loc
şi voi sta liniştit întreaga zi
cum n-a mai fost niciodată această gubernie
până mi se va scurge sâgele în venele
lucrurilor pe care le voi privi
în noapte
eu nu sunt cicicov
am fost până când gogol a devenit nebun
hei tu ostap bender
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com