| |
|
| |
îmi spuneai înainte de adormire
ia din oră absintul trece-l prin tine
lent
simţi pântecul o mlaştină
născând umbrele
celor striviţi de lespezi
în sângele meu se ofilesc nuferii
mamă
o toamnă încă o ruptură
şi vei vedea
rădăcinile nu sunt decât
începturi ale morţii
tu le vei duce
jumătate spre răsărit
neînnodate
jumătate spre centru
să închidă aproape
întunericul
nu îmi aminti visul
mamă
acum sunt lumină suspendată
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|