| |
|
| |
-tatălui meu-
Mă plec cu fruntea până la pământ
şi mă transform în piatră,
mă zgârie sângele pe dinăuntru
şi urlă la oasele netrebnice
ce-i stau în cale,
şi-şi transformă moleculele în piatră
şi culoarea în piatră
şi mirosul în piatră;
şi curgerea în încremenire.
Cred că piatra este un ochi
care priveşte în toate părţile
deodată
şi pe dinăuntru
îi cresc priviri...
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| alma -
2006-04-27 |
Cred că finalul poemului este reuşit, mai puţin punctele de suspensie. Şi e bună ideea.
"Mă plec cu" nu poate fi "Îmi aplec"?
|
| cailean -
2006-04-27 |
"Îmi aplec" sună a mişcare reluare, apoi, te "apleci" când te închei la şireturi, te "pleci" când e vorba de respect şi consideraţie. La neînţelegere contribuie şi faptul că n-am trecut dedicaţia, pe care o fac acum, pentru o mai bună înţelegere.
Punctele de suspensie sunt foarte importante pentru intonaţie. Apoi, finalul nu e o aserţiune încheiată, nu e completă, ...mai este ceva şi dincolo. Piatra nu este numai atât. Ar fi şi imposibil.
|
| Ela -
2006-04-27 |
Mă plec a smerenie şi recunoştinţă. Mă plec a acceptare şi resemnare. Mă plec spre a nu clinti ochiul acela atoateprivitor, născător de priviri, până dincolo de dincolo. Fiindcă toate simţurile sunt în el cuprinse, fiindcă mişcare este în el, fiindcă el se zămisleşte pe sine şi zămisleşte şi simţurile, şi oasele, şi sângele, şi carnea, şi mersul, şi orice poartă însemnul său. Frumoasă dedicaţie tatălui, cu sau fără majusculă. :)
|
| Linea -
2006-04-27 |
Piatra neciobita coboara din cer.Odata lucrata ea se inalta spre el.
Omul se naste din Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu.
Ochiul negru, verde, sau căprui, e tot albastru pe dinlăuntru, pentru că prin ochii albaştri ai ochilor negri, verzi, sau căprui, se priveşte sufletul ca în oglinda unui lac...
Cu plecaciune...
|
| alma -
2006-04-28 |
Precizarea mea era indirectă - a evita cacofonia "mă plec_cu". Sensurile sunt aceleaşi.
|
| cailean -
2006-04-28 |
Da, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Ştii tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e şi un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place şi duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina şi Călin.
Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune şi astfel de precizări.
Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleaşi. A te lega la şireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
|
| alma -
2006-04-28 |
Cailean, nu ştiu de unde afirmaţia ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenţia mea ar fi utilă textului şi prefer să fie clar şi concis, fără divagaţii care nu folosesc la nimic.
Aici aşa am considerat şi mai ales pentru a doua strofă - este reuşită.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com