Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie

Dansând, culorile, până se sting
Din volumul "Lumina şi umbrele ei", Ed Jacques Brémond, 2006

de Marlena Braester (marlena)
autor hermeneia





dincoace de lumină
la un semn al aerului
orbite
s-au aruncat
culorile
într-un vârtej ameţitor dansând
spre întuneric

printre umbre sângerânde
trece singură necunoscuta culoare
se strâng toate ca nişte paşi amuţind
în covoare de lumină

peste o clipă vor dansa
din nou împreună
până în întuneric

dincolo de culori
pândeşte lumina

Traducere din limba franceză






2006-04-22
247


marlena

Cele mai noi texte publicate

Noapte naivă - marlena- (poezie)
Rosalia. La fillette embaumée des catacombes de Palerme - marlena- (traduceri)
Počme du bonheur - marlena- (traduceri)
Blues du tir sur le portable de la ligne 30 - marlena- (traduceri)
care dintre nopti - marlena- (poezie)
Timp - marlena- (poezie)
Brusc, desfăşurându-se, timpul - marlena- (poezie)
Secunda nu mai are greutatea firului de nisip - marlena- (poezie)
Bienala Internaţională de Poezie – Ličge, Belgia, 4-7 Octombrie 2007, Ediţia a 25-a - marlena- (proza)
Le rasoir qui a tailladé la figure de métaphore de la poésie (Ronny Someck) - marlena- (traduceri)


Cele mai noi comentarii

Îţi mulţumesc şi... de marlena
la Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester

Mulţumesc mult, Marina. Îţi... de marlena
la Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester

Mulţumesc, Virgil. În... de marlena
la Apariţie editorială

Lansarea - la... de marlena
la Apariţie editorială

Virgil, imi pare... de marlena
la Nous faisons l’amour

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Ela - 2006-04-27    
ascultând poemul tău în gând, în franceză, dansul acesta îmi pare ca în grădinile Versailles, într-o duminică de Paşte, spre apus. Când lumina deja îşi capătă sfinţenia prin amploarea trăirii şi când percepţiile noastre devin mai clare, spre a cuprinde nuanţele infinite. Nu ştiu cum ar fi dansul lor prin întuneric, dar ştiu că atunci întunericul ar căpăta sensul vieţii. Prima strofă este preferata mea, fiindcă, iată-le, orbite, ele, luminile... ca oamenii, ca noi, oamenii. Frumoasă stingere.