Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

poezie

Înger de veghe
singurul drum ne va găsi...

de Bianca Goean (Sapphire)
autor hermeneia





sub picioare ne colcăie drumuri
târâtoare împroşcând venin
pândesc primăvara
înghiţindu-se una pe alta
am să las mâna în jos
acum
mă muşcă de piept îşi sapă
izvor între coastele mele
şiroind ca o gaură neagră pierd
lumea printr-o fisură
unul singur iar eu nu am habar
păşesc ca şi cum drumurile ar fi undeva deasupra
ultimii şerpi cu aripi şi gheare
unul singur între cer şi pământ
fără de umbră
vorbim despre îngeri
iar el ne măsoară infinitul în apnee de dor
el păzind el singura trecere între mine şi tine







2006-04-18
378


Sapphire

Cele mai noi texte publicate

Children of fear - Sapphire- (experiment)
Drawing lessons to chase away loneliness - Sapphire- (traduceri)
Lecţii de desen pentru alungat singurătatea - Sapphire- (experiment)
Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele şi Pink Martini. - Sapphire- (proza)
Călătorie împotriva amintirilor - Sapphire- (proza)
Fără oglindă. Muscari. - Sapphire- (proza)
Eu, când nu visez. Deirdre. - Sapphire- (proza)
Piticul misogin - Sapphire- (proza)
Îngeri ® - Sapphire- (poezie)
Cause You Had a Bad Day - Sapphire- (proza)


Cele mai noi comentarii

Petre Fluerasu, ultimele... de Sapphire
la monsieur octopus

Nu ştiu ce-aş... de Sapphire
la Lecţii de desen pentru alungat singurătatea

Ei bine, pentru... de Sapphire
la Mizantropii

Uite c-am să... de Sapphire
la Ucenic din Ţigănie

Am citit şi... de Sapphire
la Mizantropii

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


francisc - 2006-04-18    
mie imi plac ingerii care nu zboara. desi textul e coerent si interesant, nu cred ca trecerea dintre eu si tu-ul eu e pazita fara putinta de trecere. plus ca drumul nu exista, el e urma talpilor.

Linea - 2006-04-18    
dezvoltam spatii, pentru a ni le modela.si-atunci, survoland propria natura de la inaltimea unui spatiu ideal si oarecum mitic, vom face parte din natura celui pe care vrem sa-l cunoastem cel mai bine. pentru ca noi suntem cei legati si iremediabil integrati in natura careia nu-i suntem nici stapani nici finalitate. ingerii?...'turbioane' in sinul naturii turbulente, consistentele noastre proprii..

bianca, mai tii minte? Invatatorul, reincarnarea Sarpelui...
Sau, poate Sarpele reincarnat?...of of..

alma - 2006-04-19    
Mici amănunte legate de construcţia poemului: "împroşcând" - de modificat, "şiroind / pierzând" - două gerunzii în acelaşi vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînţelege.

Sapphire - 2006-04-19    
Francisc, am vrut să creez o capcană, şi am impresia că rezultatul mi-a depăşit aşteptările: de ce se presupune că trecerea aceea e păzită de unul de noi? Pentru fiecare trecere păzită trebuie să existe totuşi şi cineva capabil şi potrivit să treacă... Şi desigur că nici unul din drumuri nu există, cu excepţia celui care urmează a fi. Frumos ai spus tu, urma tălpilor. Îngerul acesta nu zboară. E singurul fără aripi.

Linea, nu ştiu ce va fi fiind cu îngerul acesta, tot revine şi caută, dintr-o dată drumurile care până mai ieri păreau atât de reale se dovedesc simple iluzii, până când numai unul unul singur, trecerea către celălalt, un "tu" devenit "eu", cum bine a sesizat Francisc, singura cale-înger, singura care nu are nici aripi, nici gheare, nici culori... da, Dana, mai ţin minte.

Alma, voi revedea, cu sugestiile tale... poate fără ultima, nici nu ştiu... mi-e teamă că nu s-a înţeles că e vorba despre un înger care ne păzeşte nouă calea... Mulţumesc mult.