vasile silviu -- Răsare -- poezie

francisc - 2006-04-17

nu pricep de ce
nisipul e inchipuit si cuminte si asezat in pustiu (aici m-am prins)
cum arata trupul tapilor
de ce e impietrit obrazul cand ploua cu lacrimi
de ce, mai ales de ce
lacrima e intortocheata si ratacita si incolacita in spirale (cand putea fi o lacrima foarte amara de inger!)
si daca si
cum ies petele de vin de pe haina de borangic a
cuvintelor

silv - 2006-04-17

După o perioadă de câteva luni am avut plăcerea să scriu şi să savurez o poezie. Nu mă întreba de ce lacrima transcende şi se transformă în vin roşu... de ce pentru asta are nevoie de o amprenta genetică şi de ce ea se regăseşte în diverşi oameni... în unii latentă, în unii trezită dar neexploatată...
Mă bucur că sunt aici, e mult mai aerisit; gândesc mult mai repede şi mai liber, altfel parcă decât în noaianul de clone şi mici răutăţi dăunătoare.

silv - 2006-04-17

erata
noianul de clone...

francisc - 2006-04-17

si eu ma bucur, silviule, ca esti aici. am facut aici ce spunea cineva - " o critica constructiva".
deocamdata, e bine.
play!

Sapphire - 2006-04-19

Prima şi ultima strofă au curgere, dar cea de mijloc pare desprinsă şi cumva stingheră, iar punctul acela nu ajută, cred eu, deloc. Imaginile necesită zăbavă asupra semnificaţiilor, şi per ansamblu îmi place poezia, dar cred că ar fi un pic de şlefuire de făcut (încă un exemplu ar fi "în încolăcite spirale"; în prima strofă ai trei cuvinte sugerând aproximativ acelaşi lucru: nisip, pustiu, deşert - corect, nu sunt nici pe departe perfect sinonimice, dar creează impresia de repetiţie, cred că ar merge foarte bine fără "deşert".)