| |
|
| |
aici
nisipul singurătăţii îngheaţă paşi
ochiul priveşte doar în ochiul ei şi nu vede altceva
deasupra picioarelor îngheţate arde soarele trupului
dar ea de prea aproape
e rece
urmele duc înspre clădiri unde
doar umbra şi melancolia trăiesc
împreunându-se
ce pui de copil se nasc acolo
care priviţi se-ascund în os
singurul lucru tare şi vizuină
în aceste nisipuri
n-am unde să merg decât
în orele de dragoste ale minelui cu sinele
bacantă în asfinţitul dimineţilor haotice
fiindcă aici
nu există decât dimineaţă şi seară
adesea furtunile construesc poveşti din nisip
morgane zbătându-se în atingere
dar eu fug în zare
doar înţelenita pricepere a nisipului
mă mai poate ajuta
să trăiesc alţi oameni
singulare picături de apă
dar cerul nu mai plouă spunându-mi
să inventez verbul a ploua la persoana întâi singular
ca să pot în sus
eu nu pot
doar împreună cu sinele
plouăm în sus
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text

| francisc -
2006-04-15 |
eu plou la dreapta si la stanga ta
frumos
tu?
|
| hecatonhir -
2006-04-15 |
eu... mult mai urât. nici de chirico nu era prea frumos, dar era frumos de tot. iar dacă întrebi de ploaie... ei, rămâne ca-n text. observ că tu poţi ploua mai bine. mulţumesc.
|
| francisc -
2006-04-15 |
am senzatia ca tocmai m-ai facut bacanta. cu sinele ce fac? iar tu, aici, ce faci, fata morgana, soreşti?
|
| hecatonhir -
2006-04-15 |
cred că alegerea îţi aparţine (în a face ceva cu sinele). e drept, la remarca ta nu pot răspunde decât pe ocolite, dar, chiar dacă ar fi aşa... se pare că vine un anotimp ploios. şi e bine să fii bacantă (din câte am auzit de la mine). despre sorire pot spune că încă... mai ţin de raze, mă zgârcesc cumplit între luciri galben şi roşii. şi mie începe să-mi placă poemul ăsta. ha!
|
| hecatonhir -
2006-04-15 |
scuze pentru iirea roşului!
|
| francisc -
2006-04-15 |
ai recunoscut deja in finalul poemului faptul ca si tu. sa fi fost de la previziunile metafizice facute pe martiri?
ce os de nisip si puiul asta de copil....
|
| hecatonhir -
2006-04-15 |
am recunoscut, cred (însă) că e doar un simulacru. e mai mult meritul sinelui. eu nu cred în previziuni. nici în martiraj. cred, în schimb, în profeţii! era cât pe-aci să fac una acum, dar mă abţin. mă bucur tare mult că ţi-a plăcut poemul meu şi-ţi mulţumesc încă o dată. la bună citire!
|
| nepotul lui rameau -
2006-04-25 |
Credeam ca sunt singurul care stie de Giorgio. La Roma linga Piata Spaniei s-a deschis pt public atelierul pictorului. Nici nu au pus in presa vreun anunt, daca aveai noroc si treceai pe acolo se putea intra. Acum sa vezi, umbrele cele mai fantastice in Sicilia se intimpla. E de vina soarele meridional , calitatea luminii, Chirico stia de enigma pietelor pustii la 6 cind incepea sa bata mistralul si doar fetiţe fara nume rostogoleau cercuri in praful,misterul si melancolia serii.
|

|
|