Călin Sămărghiţan -- Accident -- poezie

Ela - 2005-12-30

Impecabil. Formă, sens, condensare a trăirilor, imagine, afect şi efect. Cristal de stâncă. Nu îi este oricui la îndemână să scrie atât de limpede despre durere fără să o amplifice, despre împietrire fără să atingă răceala metalică, despre pierdere fără să simţi "le soleil noir". În doar zece cuvinte. Zece pe patr (versuri). Structură bine aleasă. Felicitări.

Luv - 2005-12-31

nu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineaţa aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc şi mă minunez. eşti de urmărit.

Elia - 2005-12-31

Frumos. Cum poate îngheţa ceva ce conţine sare?
Micuţul tău poem m-a lăsat gîndind şi zîmbind.
Şi cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenţie, pe care, nu-i aşa?, toţi îl avem.

Luv - 2006-01-01

Elia,

tocmai aia e. că eu aici n-am văzut nici un accident, ci o pierdere de cumpăt, mi-am imaginat totul ca pe o eliberare... iar în ceea ce priveşte "sarea"... :) te trimit imediat înapoi în laboratorul de chimie. ştii tu...

cailean - 2006-01-05

Mulţam oameni buni. Măi Luv, când spargi o chestie de cristal numai accident poate fi, în mod normal; de nervi le sparg numai eu.

Chestia cu sarea... Chimiştilor, de ce se spune că lacrimile-s sărate? Dacă ar avea sare într-adevăr, ne-ar chişca ochii de numa atunci când dăm apă la şoareci. N-ar mai plânge nime' pe pământ. De frică.