| |
|
| |
īn fiecare dimineaţă
ne trezim deodată
īn locuri diferite
dar ştiu că amīndoi
īncercăm să ne amintim
locul īn care ne sīnt īngropate
oasele cele mai dragi
apoi ne scuturăm bine
el blana eu epicardul
cīnd īn sfīrşit cade un scaiete
de ieri de alaltăieri
cine mai ştie
pornim mai uşori unul spre altul
eu şi cīinele alb
doar pentru a ne spune
din priviri că totul e
şubred
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
cailean -
2008-11-06  |
Maia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită īn cāinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe īntr-o inimă ce aparține unei alte specii: totul e șubred. Și eu, și tu, și toți.
|
| em ce patrat -
2008-11-07 |
azi nu prea găsesc cuvinte. chem unele mai vechi ce s-ar potrivi:
fără pierderi(?)
hopa mitică de speţa a treia
violīnd ireversibilitatea
mai ales a ne-tīmplei pe tīmplă
uneori a de sine numărării
pe alocuri a ne-noi-irii
|
| bobadil -
2008-11-07 |
Maia, tin sa te avertizez din pozitia mea de batran cu oasele tari ca daca apuci pe aceasta panta a celor trei de R poetici nu te vei mai putea intoarce niciodata la naivitatea superba de a crede ca ai scris ceva nou. Asa ca... faci ce crezi de cuvinta, U have been worned :-)
Insa orice ar fi, raman un cititor fidel si unde mai pui acolo, un admirator din loja.
Andu
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com