| |
|
| |
dacă aş lipi ca īntr-un colaj
sus frunze // bărbatul meu află că există//
jos iarbă // am lăsat fluturii să plece fără să le spun ce m-a īnvăţat cel mai iubit dintre pămānteni//
am avea o cărare verde
căreia i-aş decupa marginile īn formă de inimă
conturul l-am păstra noi să-l umplem la mijlocul anilor bisecţi
interiorul l-aş multiplica
cāte unul pentru fiecare fluture
dimineaţa aleea din faţa casei ar fi plină de inimi
unele mai roşii altele mai şterse
unele ar bătea spre galben
cele albastre mi s-ar aşeza īn fereastră
povestea asta e un soi de fericire pe care-o ţin doar pentru mine
cānd viaţa devine o sumă de convenţii frumoase
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com