| |
|
| |
eu nu ştiu merge pe bicicletă am īnvăţat să pierd
echilibrul emotional precum pierde un avion īn picaj
īnălţime
picioarele nu mă mai ascultă
de ceva vreme nu mai am tălpi
alerg fără glezne fără noimă fără urme
mīinile īmi sunt prea īncleştate
pe tot felul de īncuietori
de la tot felul de uşi
de la tot felul de īncăperi
sau ferestre
nimic poetic totul e pămīnt şi e fals
spunea un copil că aici găseşte
tristeţi bine exprimate clare cu rost
că ştie drumul către mine atunci cīnd vrea să plīngă
ei bine, o să mă ascund īn spatele zīmbetului
ce nevoie de tristeţi are un copil? - mă īntreb
şi alerg mai departe
īn genunchi
īntre timp o să mă īnveţe cineva
să merg pe bicicletă
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Luv -
2005-12-30 |
fiecare cu ce-l doare...
dacă ai īncuiat totul şi mai ţii şi māna pe īncuietori, cum de te-aştepţi să ţi se pară ceva poetic īn jurul tău? cu bicicleta vei īnvăţa să mergi singură, iar genunchii īţi vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ţi-am adus aminte de libertate şi curaj.
|
| Elia -
2005-12-31 |
Zīmbesc, Costin...:)
Uneori ţin toate trăirile īncuiate. Nu-mi spune că nu cunoşti sentimentul acesta de lacăt că nu te cred. Le ţin īncuiate pentru a le număra, a le inventaria, a vedea cum stau cu genuncii, dacă īncuietorile sunt bune, dacă totul e pregătit pentru marea retragere definitivă. Nu-mi spune că e tristeţe asta. Tu ştii că nu e.
O să īnvăţ odată-şi-odată să merg şi pe bicicleta aia..:)
Mulţam de īncurajare. E a doua oară cīnd eşti omul potrivit la momentul potrivit şi la locul potrivit.
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com