Dorin Cozan -- grozavul meu, mon amour, leonard -- poezie

C-o bombă legat de-al meu elefant, valsăm prin câmpuri de viorele, primule şi liliac
c`est moi,elegant, spatele drept, bărbia înaltă
El/elle aluniţă, bentiţă galbenă şi, uneori, părul lălâi.
-eram cuplul perfect (acuma defect):
par exemple,aruncai ochii pe spate şi cu deştu` ăl mic ciuguleai sclipitoare din zodiac
muşuroaie de adevăr
-Ce dulce eşti, cheri! Ce adevăr pufos e-n deştu` ăl mic, ce select
Se-ndoaie şi câmpul întoarce spre mine, complect!
Hap! Şi-nghiţeam în felii lipicioase, uriaşe, vii
O grămadă de nebunii
Ochişorii tăi erau nişte simfonii, nişte drăcovenii curbilinii
Îmi creau insomnii, sute şi mii- o reală inflaţie lovitura ta de graţie,
cu buricu`. O-la-la, ce micu`!
Şi nici el, elefantul, nu clipea când ţi se rupea
unghia şi mult te durea
când ochiul rău ne cocea
în umbreluţa de soare cum ne strângea şi visa, visa
la monalisa, indecisa, străina.
O, ciufulito, fulgi mari de cacao şi zahăr îţi fracturau textila, tristeţa, frizura
mie, lipsa ta, gura.
Unde s-au dus tot mai sus şi-acuma nu-s, pe tour eiffel,
Zilele, anii, când ticăia bestiuţa sub osicioare şi bubuiau în preajmă
din senin, când te hlizeai, artificii, violet, roşii şi roz?!
Zi, zi, zi, mon amour,
cât îmi aşez sub genunchi covoraşul zburător, berea şi micii
sub umbra elefantului meu acordez acuma picap-ul, vânticelul şi ura
iar tu,o, leonid cel grozav, lasă-mi bila sub cap, las-o
prin somn să aud de-o veni şi-o urca prin câmpuri, prin motoceii lor,
bubuitura