| |
|
| |
lăutare
e ora trei după miezul nopţii
e ora trei
şi tu încă mai cânţi!
îţi întinzi sunetele
ca nişte aripi deasupra zidului
numaidecât
trupul tău va fi rupt în 33 de bucăţi
din care va cădea o ploaie
atât de roşie
e ora trei lăutare
e ora trei
iar zidul e atât de însetat.......acum
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| bobadil -
2008-10-15 |
Daca imi permiti djamal as avea o varianta la poemul tau:
e ora trei lautare
tu inca mai canti
noi inca mai bem
iti intinzi trupul ca pe niste aripi
deasupra mesei noastre
numaidecat trupul tau va fi rupt
in 33 de bucati
din care va curge o ploaie atat de rosie
e ora trei lautare
e ora trei
iar noi suntem atat de insetati
Ideea de la care am pornit aici este ca simbolul acelui zid nu mi se pare la locul sau in acest poem. Nu neg ca exista o doza de avangardism in a spune ca unui zid ii poate "fi sete" insa nu cred ca merge aici, parerea mea.
Oricum un poem de salutat.
Andu
|
| Djamal -
2008-10-16 |
Andule, iti multumesc de trecere si pt apreciere si te salut la randul meu.
poemul ramane asa cum l-am scris eu.
ma bucur ca ma citesti desi esti rautacios uneori
cu stima
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com