Virgil Titarenco -- între trup şi-ntre vis -- poezie

bobadil - 2008-10-14

Sa incep cu ce mi-a placut mereu:

"Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat,
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
şi scrişnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii faptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasa
şi eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc."

Imi place totusi intoarcerea asta a ta la imagistica si la sentiment.
Riscul? In citatul de mai sus din Nichita Stanescu.
Dar ce ar fi viata fara riscuri? Un drum nesfarsit prin campie? :-))
Andu

Profetul - 2008-10-14

scuze, dar eu nu prea l-am citit pe Nichita. sau cred ca nu l-am citit deloc. poate cu citeva exceptii. ce sa ii faci, viata, alte preocupari. problemele. am mai spus ca sint incult.

bobadil - 2008-10-14

Virgile, poate fi si asa (desi mai degraba o iau ca pe o gluma din aia despre care am mai discutat ca nu o pricep) dar nu poti sa nu vezi asemanarile, right? Si atunci, la ce concluzie ajungi (cu atat mai mult cu cat hai sa zicem ca tu nu l-ai citit pe Nichita, repet, asta mi se pare enorm de greu de crezut, dar ma rog)? Ca daca scrii asa, scrii ca Nichita fara macar sa-l fi citit pe Nichita... isn't this gorgeous?
Andu

Profetul - 2008-10-15

evident, e un compliment Andule. am mai spus eu nu am nici măcar pretenţia că aş fi poet. îi las, vorba aia, pe alţii să se înghesuie că văd că e la mare vogă. eu scriu pur şi simplu pentru plăcerea mea proprie şi personală. I just enjoy it. cîndva, în vremuri mai nasoale chiar mi-a făcut bine la inimă şi minte. cam atît. în rest nu ştiu ce să spun. cred că scrisul este omul în ultimă instanţă. prima copilărie, primele experienţe, primele contacte cu literatura şi cu poezia chiar înainte de 5-6 ani. apoi poate e vorba şi de etnicitate sau mecanisme interioare ce ţin de ea şi pe care le cunoaştem foarte puţin. nichita a fost pe jumătate rus (nu român!) aşa cum bănuiesc că se ştie de cei mai mulţi. întîmplarea face ca şi eu să am (fie că îmi place, fie că nu) destul de mult sînge slav în vene. are asta vreo importanţă sau vreun efect? habar nu am. deşi se pare că spiritul slav are o anumită vibraţie interioară mai greu de confundat şi care a "produs" multă artă. este asta o posibilă explicaţie? nu ştiu. în orice caz poţi să fii liniştit, am citit mai mult despre viaţa lui decît poezia lui. poate de acum încolo. by the way, am citit mult mai multă poezie de păunescu sau ioan alexandrul şi totuşi asta nu mă face să scriu ca ei. cred că scriu ca mine. dar întradevăr, e un compliment.